Iaca doua stiri care ne parvin via ziare.com.

Prima suna astfel:

  Atac cu mamaliga modificata genetic la ministrul mediului

Mordechai spune: Oy-oy! S-o stricat si maliguta, mai! Foarte rau. Foarte rau! Da’ tot proasta-i miscarea. Foarte proasta! Pai asa dobitoc sa fii sa trimiti mamaliga lui Atilla?  Nu asa se face, mai, greenpeacealailor, mai. Daca vreti sa-l loviti unde-l doare ardeti-l la o paprika – manarita genetic. Sau si mai grav umpleti-i gulasul cu E-uri autonome si Palinka cu arome sintetic iredentiste.

Stirea doi:

Dinescu a plecat pana si cu becurile, de la conac

Mordechai zice: Asta e chiar rautate. Fire de poet… ce sa inteleaga ghoimii! Pai exista mai multe explicatii, toate solide si foarte serioase.

prima: omul e foarte patruns de ideea de proprietate.  Asa de patruns ii ca a luat foarte ad literam printipul „ce-i al lui, i-al lui”.  Penetrarea asta cu dreptul de proprietate s-a produs frontal ( si nu rectal cum rautaciosii ar crede) si foarte recent. Adica dupa ce a fost zavrlit afara din proprietatea ….altuia. Pe care se intinsese poeticeste ca mucul pe maneca.

a doua:  becurile respective fac parte dintr-un dosar de trunator al cuiva si Dinescu le-a luat acasa dimpreuna cu dosarul, incercand sa vada daca nu poate rezolva problema turnatoriei respective pe cale amiabila. Iar acum becurile trebuiesc repuse la dosar. Nu?

a treia: becurile alea au o incarcatura metaforica pe care doar un poet o poate corect aprecia.  Ele, becurile si neoanele au facut parte din multe sonete bachice rostite in metru pinot gris sau merlot , la un gratar, dimpreuna cu amicii deopotriva de burtosi si patrunsi de simtul de la punctul unu.