MOSHE analizeaza:Near-shooting-ul petrecut intre persi si americani in Hormuz a insemnat un fel de prodromos la turneul lui Dubya in Orient. In traducere libera, un gest scuipat „in fata” facut – atentie Mordechai – nu de Iran, ci de Garzile Revolutiei ayatolahice, pentru a-i arata texanezului cam cat le pasa de trecerea lor in catastiful global cu organizatii teroriste. In al doilea rand, e si un alt semn de neuitare cu privire la ce se poate intampla in Stramtoarea prin care se scurg rauri de petrol, daca shi`a vrea sa provoace niste buclucuri curat orientale. Apoi, e important pentru Teheran – mereu temut in lumea araba – sa arate moslemilor ca e sef de zona mai mult decat sunt americanii. Nu sunt de accord cu speculatiile analistilor, cum ca speed-erele iraniene ar insemna si ca sasanizii detin tehnica suficienta de a pune probleme US Navy. USS Nimitz in compania altor doua magaoi de acelasi gen ii lasa fara scrumbie pe pescarii iranieni cat ai zice massalah, daca nu chiar mai repede. Teheranul e sigur ca, deocamdata, un atac nu este chiar imminent, insa are nevoie si de alte nuante, mai ales dup ce Dubya a declarat la teveul din Eretz ca „Iranul a fost si ramane o amenintare”. Chestia cu „we speed on our way” pe care bubuletzii au pus-o in practica s-ar putea sa foloseasca la dosarul Tel-Avivului (avansat cu acelasi prilej al vizitei lui Bush prin Orient) ca estimarea NIE e buna de a se „refute” (in sens anglo-saxon, nu va ganditi la abjectii). Ca nici israelienii nu se simt bine ca Ali Larijani, trimisul ayatolahului, a inceput cu vizitele la Damasc si Cairo pentru o angajare diplomatica in solutionarea conflictului libanez.
Mordechai si el: Sculele militaricesti ale unchiului sunt, desigur, mai evoluate tehnologic. Dar Mordechai crede ca asta poate fi un avantaj si in egala masura un handicap. Iranul desigur nu are echipamente militare pe masura celor ale nepotilor unchiului. Dar poate avea acces la ele. Pe diverse cai sino-slave. Altfel de acord.
Facebook Comments