AcasăLeptopuluStanLovitura de imagine a...

Lovitura de imagine a meduzelor din congelator: „Mandatul ireprosabil” la ornitorinci

        M&M au urmarit cu nedisimulata simpatie si cu un evident spirit de angajament participativ, eforturile lui Caudillo de a lasa in spate, dupa mandatul sau, un Divan Domnesc necutremurat de problemele de imagine corupacioasa ale precedentului. Mai mult, M & M considera ca teoria ingenua a „mandatului ireprosabil” merita o dezvoltare teoretica demna de un Rawls sau Nozick, fiind direct conectata la ochii plansi ai poporului, care abia asteapta sa vada dreptatea.

    Cum nu ne indoim ca „mandatul ireprosabil” va deveni un TRUism, dam si noi o mana de colaborare la eforturile constructive ale Patriei, umbland, cum altfel, la flasneta cu amintiri (of-of, mai-mai, ar completa rapsodul). Prin urmare, pentru ca am vazut ca Ciutacenia dezbate in jurnalul mogulului problemele traficului aerian – greu incercat de contactul direct cu realitatea rutiera, scoatem si noi Taromul la inaintare, punand Sherezada sa guitze un fragment de povestire despre marinarii financiare si manevrarea datelor confidentiale in interesul apropiatilor. Re minor, Maistre: 

·         In 1998, Compania Tarom disponibiliza 400 de angajati. Disponibilizatii primeau de la o obscura societate de valori mobiliare, Expert Broker Group s.a., o scrisoare, semnata de directorul general al acesteia, Ion Badescu.

·         In  care scrisoare proaspetilor someri li se spunea in fata ca, prin intermediul providentialei SVM, pot beneficia, integral si o singura data, de sumele cuvenite in urma disponibilizarii, utilizandu-le prin cumpararea de actiuni pe piata bursiera si extrabursiera. Fireste, in contrapartida, SVM urma sa-si traga un comision frumusel. Admnistratorii Expert Broker Group erau: Gheorghe Racaru, director general al Tarom si bun prieten cu dl. ministru Traian Basescu; Nicolae Demetriade, fost director al Directiei Import-Export Tarom; Ion Badescu, fost director financiar, tot de la Tarom……. Printre actionarii SVM apare si Nicolae Brutaru, finul lui Traian Basescu si director de zbor al Tarom. Logica afacerii era una extrem de simpla: pe de o parte, ii dam pe ornitorinci afara, pe cealalta parte, ne tragem comision din asta, pentru a imbina utilul cu placutul, sau invers . Intrebat cum a reusit sa intre in posesia bazei de date, absolut confidentiala, a companiei Tarom – intrebare usor redundanta, data fiind componenta CA-ului sevemist – directorul general Ion Badescu a raspuns, mandru, ca a aplicat mai multe metode.

 

Concluzia lui Moshe : „Si mandatul ireprosabil are prieteni”

Concluzia lui Mordechai : „Oy! Oy!”

Concluzia lui Rabbi Bar-Or : „Sunteti tineri inca”

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. Măi M&M, de ce vorbeşti în dodii? La aşa gheşeft trebuie să ştim la fix pe ce mizăm. Oy, oy, pantalonii mei, da’ lasă-l mai bine pe Rabbi Bar-Or să vurbească.
    La aşa o afacere io pe cine mizez?

  2. @Mordechai

    Ha, ha.
    Păi măi, aşa bine să am io, cum zici tu că „Cum nu ne indoim ca “mandatul ireprosabil” va deveni un TRUism”. Aşa ceva cine a mai văzut? Şi dacă a mai văzut, e sigur? Ei şi?
    Dacă e sigur, ce gheşeft a făcut?

  3. Mai, am fost putin plecat cu niste hasidici breslav la un dantz, da` multumesc pentru comentarii si promit un Yom Kippur pe cinste. Si alegeri locale la fel. Mordechai, scuze, m-a invitat Bar-Or sa ocup locul de moffel, d` aia am lipsit si scriu pe cale asta….

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...