Cronici mortuare. Sau portuare

    Initial ma gandisem sa scriu ceva despre dosarul profesional al Ducai-Voda, cand a venit cu a doua domnie in tara, la vleato 7177, cand s-au ridicat Hancestii cu toti orheienii si lapusenii cu oaste asupra lui, cu serdarul Durac cu tot, si cu aventurile lui Sandel Buhus, victorios la Iepureni, si cum au venit turcii cu oaste la Kamenitza, pe vremea vizirului Chioparaliolu. Da` mi s-a taiat repede banda, ca cica treburile astea nu intra sub incidenta lui 544, deci Mordechai mi-a atras atentia! sa nu carecumva sa declasific date confidentiale privind sensibilitatile geostrategice ale natiei fara a avea clearingul necesar, ca riscam expulzarea si greu om mai prinde loc bun la alte comunitati hasidice. Asa incat asta e, mai aveti de asteptat pana cand va vom dezvalui, la adevarata si nebanuita lor amploare, cutremuratoarele dosare de cadre ale Ducai-Voda si ale serdarilor Durac si Buhus, doasare despre care putem spune – si spunem – ca contin (sic) informatii literalmente incendiare, despre aceste personaje detestabile, considerate (evident nemeritat) istorice. Asa incat, pentru a salva stirile de noapte, m-am gandit la o extractie salvatoare din acelasi ierbar (inca nu-i la categoria dosar profesional, pentru ca se refera la botanisti) al veseliilor marinaresti, cu vag iz ministerial si cu o pronuntata aroma de spuma de drojdie. Într-una din perioadele alea, mici si repetitive, de ministeriat ale traianului, mai exact in 1997, saizeci-si-ceva de nave şi navete erau sub arest preventiv, sau sechestru, în lumea întreagă, insa numarul total batea, cu aproximatie, suta. Motiv pentru care, specialistul în asfalt tango, nave, navluri şi vânturi, a spart bugetul naţional ( dle Ciuvica, lasa dom`le prostiile ale nesigure, de ti le dau unii si altii la cutia postala, ia mai bine un MOf   cu HG / 4 august 1997) pentru a-şi ascunde incompetenţa şi mahmureala decizională. (Chestia asta chiar s-o pune la dosarul profesional?!).

Între timp, firma la care Zeus era şi în Consiliul de Administraţie, si pe care deja am pomenit-o (turnati si o picatura de uischi in memoria ei, ca a fost buna la suflet si darnica la profit)  se pregătea să taie la greu fier vechi, pentru a-l expatria în conturi cosmopolite. In sfarsit, una peste alta, perioada 1996-2000 a fost de-a dreptul simpatica, in care ce-a mai ramas din pirogele patriei s-a transformat in margele, a aparut si s-a restructurat senecefereu si conelu, bune de dat functii si de povestit impresii, s-a scumpit biletu` la tren cu 399% (sub pragu` psihologic, totusi) a aparut si s-a facut smecher Fondul National al Drumurilor si, colac peste pupaza (sau peste bord), a aparut si un nou primar al Curtii Vechi (care si-a transferat de la vechea feuda masina de serviciu si soseaua de centura), preocupat intelectualiceste de Wittgenstein si de debarcarea petreromanului. Si ajunsa aici, Seherezada vazu zorii mijind si sfioasa tacu…  

 T.B.: Vezi ba Boc, de aia îmi place mie preşedinte în România: n-are oră de închidere, angajaţii vorbesc cu mine la baile de multime iar Stolojan nu te fură la donatii că ştie, domnule, toate cifrele alfabetului. Ushh, Fluture, ca ne umpli de aviara!