In terminologia guvernamentala a Unchiului un codel este o delegatie a Congresului aflata in deplasare externa, din care fac parte: unul sau mai multi impricinati de rang parlamentar si diversi alti functionari ori contopisti. Ieri faceam vorbire, preluand din newsurile yahoolui numele unui baiat de-a lui Licuriciu, Mark Siljander, cu oarece probleme in afluirea unor teancuri de coco – multe – spre teschereaua presupusa a atarna de burtile alqaidane sau talibane (nici ei nu mai stiu exact ale cui turbane sunt). E, aici doream sa ajung. Mark Silandjer (in tineretea lui politica tinand de districtul Holland, Michigan) a fost cu codelul prin Romania lui Piticu` bre, in decembrie 1984 mai exact (am cautat in almanahul BTT si am gasit). Si nu singur ci cu sotia, cu un tzutzer de la Casa Alba reganita si cu niste membri ai Clubului Pat Roberston 700, dar si cu reverendul Jeffrey Collins, directorul executiv al Christian Response International la vremea aia. (Si acuma, ca intermezzo: pai bine, nea Siljander, si raspunsul asta fundamentalist crestin pe care-l cautai, l-ai gasit la moslemi, mai?! pai de la Evanghelii la hizballa`, asta-i treaba, mai?). Revenind la oaia noastra, din partea mamei, dupa cum imi spunea Izu din Prundul Bargaului, Siljander se trage din sasi si romani ardeleni. (Dupa obiceiul de a se imprieteni la toarta cu arabii, bag seama ca se poate sa se fi tras din extra-carpatic, poate chiar din Regie de undeva).
Iar 1984 nu a fost o vizita tocmai lipsita de importanta, cum gresit tineam eu minte, pentru ca Biroul Politic in sutane bleu, kachi si negre a incercat la greu sa-i puna crose la inaintare. Ce-i drept, omul a fost hotarat: a vizitat mai multe biserici, a stat de vorba cu credinciosi de diverse confesiuni si chiar a luat parte la un serviciu religios in aer liber, pe langa Bistrita. Problema piticeniilor scorniciste nu era atat blajinul Siljander ci tzutzerul de la Casa Alba, insa ai lui Piticu` s-au descurcat admirabil, palmand dizidentii si trimitindu-i in tabara de creatie pe religiosii care ar cam fi vrut sa se dea la barfa cu imperialistu` de peste Ocean, pe teme de negarea negatiei si alte subtilitati dogmatiste. Silandjer a vorbit – impreuna cu amabasadorul Funderburk – si pe teme de Calciu, cu asemenea vehementa incat Malita a fost rechemat de la Washington, dupa cum desigur, veti putea citi in admirabilele mele volume de documente privind politica externa Romaniei intre anii: de aici pana dincolo, fireste.
Si ca sa fie tacamul complet astazi, de pe fluxuri, am aflat ca daca Siljander s-a lasat de politica si s-a apucat de money-laundering, prietenul din epoca reganita, ambasadorul Funderburk, s-a lasat drequ de cariera universitara si s-a apucat de o imobiliara cinstita in Romania, pana nu da buzna subprime-ul la Faurei si tulbura piata ipotecara pascaneana. Pai bine, nea Funderburk, dupa ce ai plecat din Ro cu concluzia ca ai fost iradiat de Securitate (ca prea te dureau oasele lomabare, t-amintesti?) acuma te-ntorci cand inca silvianionestii si talpesii sunt mai mult decat erau (subordonati epoletzari), si anume decidenti politici?! Sau tocmai de aia?! Deci, asteptam investitiile lui Karl Rove la Tepro si Terom, asa cum bineveniti sunt si restul neoconilor, dupa ce-o iesi Obama presedinte.