AcasăMoshe & MordechaiLeapsa de pe noptiera

Leapsa de pe noptiera

Ne trozneste o leapsa drept la noptiera cu lecturi. De la Proclet si Mizantrop. Asa ca, baieti fini, raspundem. Leapsa suna asa:

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

Mordechai raspunde: de la Polirom mi-a aterizat in poala „James C. Scott- In numele statului. Modele esuate de imbunatatire a conditiei umane”. Asa ca planez la pagina 123 si transcriu cu zel si naduf.

„Ordinea sociala existenta, pe care tipurile de stat anterioare o considerasera mai mult sau mai putin fixa si care se perpetuase sub privirile atente ale statului, era pentru prima data supusa unei administrari active. Devenise posibila imaginarea unei societati artificiale, modelata nu de traditie si de istorie , ci de criterii constiente, rationale si stiintifice. Ordinea sociala putea fi imnunatatita pana in cel mai mic amanunt: igiena personala, regim alimentar, cresterea copiilor, gospodarirea casei, atitudine, recreere, structura familiala si – aspectul cel mai infam- mostenirea genetica a populatiei. Lucratorii saraci eru deseori cei dintai asupra carora se rasfrangea planificarea sociala stiintifica.”

Ii dau leapsa mai departe lui Moshe. Care o sa raspunda si el cand o putea. Si sa o dea tot el mai departe la inca cinci blogoreici ca sa ne achitam de datorii. ( Moshe, parca vad ca unu’ e Dan Mihalache … restul de patru care-s? ).

Shalom !

Moshe spune:

Deci io am citit la Proclet in ziua in care a postat leapsa si in mana am luat Letopisetul Tarii Moldovei, iar la p123 era un comentariu plicticos si n-am postat. Acu` am luat prima brosura de pe birou si uite textul:
” Normanzii lui Tancred erau vreo patru mii; italia pe care o cucerira in lupta fatisa si o organizara dupa voia lor, numara vreo opt milioane de oameni, tot atat de mari la trup si tot ata de bine hraniti. Cum a ajuns mica minoritate de Normanzi sa biruie ]ntr-o lupt care parea disperata? Inataiu, nu va indoiti pentru ca aveau dreptate; pentruca, intr-un chip obscur, instinctiv dar foarte sincer, ei implineau porunca Cerului si asa hotarase Cerul ca ei sa biruiasca”.

De ce sta Carlyle pe birou la mine?! habar n-am. Si draga Mordechai, nu-i postez lui Mihalache ca am vazut pe fluxuri ca si-a luat bilet la fitness, deci n-are timp sa scrie.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

2 Comments

  1. Deci io am citit la Proclet in ziua in care a postat leapsa si in mana am luat Letopisetul Tarii Moldovei, iar la p123 era un comentariu plicticos si n-am postat. Acu` am luat prima brosura de pe birou si uite textul:
    ” Normanzii lui Tancred erau vreo patru mii; italia pe care o cucerira in lupta fatisa si o organizara dupa voia lor, numara vreo opt milioane de oameni, tot atat de mari la trup si tot ata de bine hraniti. Cum a ajuns mica minoritate de Normanzi sa biruie ]ntr-o lupt care parea disperata? Inataiu, nu va indoiti pentru ca aveau dreptate; pentruca, intr-un chip obscur, instinctiv dar foarte sincer, ei implineau porunca Cerului si asa hotarase Cerul ca ei sa biruiasca”.

    De ce sta Carlyle pe birou la mine?! habar n-am. Si draga Mordechai, nu-i postez lui Mihalache ca am vazut pe fluxuri ca si-a luat bilet la fitness, deci n-are timp sa scrie.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...