Traian de la Murfatlar

Ca sa nu ramana cu buba de rasist la pedigree-ul politic, carmacele a comandat la orchestra un recurs impotriva deciziei Curtii de Apel Bucuresti, care respinsese cererea de anulare a avertismentului dat de CNCD. Si cum recursul trebuie, totusi, intemeiat, chiar si atunci cand esti carmaci, Zeus si Profesor, l-a intemeiat si Zeus asta micu’. Si abia de aici incepe panarama.

Hai s-o luam la mana ( ca-n adolescenta timpurie) si s-o analizam.

Avertismentul CNCD a fost un fel de scuipat in ploaie. Un fel de auto-bagare in seama a zisei institutii. Pentru ca problema discriminarii, in Romania sau aiurea, e mult mai serioasa ca sa o agati de un bagatel precum zicerea lu’ dom’ profesor catre consoarta, la un naduf, in masina personala si necuprinsa in declaratia de avere.

Daca Basescu e sau nu rasist, habar n-am. Probabil ca da, dar e suficient de oportunist pentru a-si masca pornirile daca astea intra in conflict cu interesul lui de moment. Ca a scapat o codobatura pe gura cand a numit-o pe ziarista cu pricina asa cum a numit-o? Iar e corect. Cazul a fost insa gomflat peste masura – tactica de care zeusul nu e strain. Iar gravitatea faptei -atata cata era- era legata de functia ocupata in stat de ciorditorul amator de telefoane si nu neaparat de gogomania spusa.

In sistemul romanesc de drept, invocarea precedentului are exact aceeasi relevanta pe care o are cozorocul sepcii lui Melescanu fata de compresorul de la frigider.

Silit sa isi intemeieze , totusi, cumva cererea, Zeus a gasit de cuviinta sa foloseasca un argument pe care sa il inteleaga. Sau l-o fi consiliat doamna profesoara- avocat cu parcarile? Cum necum, Ochi de vultur s-a trezit zicand „si io ca Adi de la Valcea”.

Nu stiu cine l-a sfatuit pe prezident in aceasta chestiune, dar invocarea acestui argument e o dovada rara de prostie. Si prostie grea. Prin invocarea unui asemenea argument, dom’ profesor reuseste sa transmita un mesaj clar si tampit:

– ca si el are „valoare” ca si colegul de la Valcea, prestand nu la nunti si botezuri, ci la mitinguri si taieri de mot, dar tot fara numar;

– ca nu neaga afirmatia ( lucru oricum imposibil), nici nu se dezice de ea, dar ca e cantata in cadru privat. Si in cadru privat ai voie sa fii putinic rasist. („In niciun moment, in discutia aceea, nu am avut reprezentarea faptului ca respectiva conversatie ar putea fi facuta publica”)

– ca prin alaturarea de colegul de dialog social, numitul Adi de la Valcea, prin invocarea acelui „precedent” se alatura ( involuntar, prosteste) si zicerii „Liga Campionilor- interzisa ciorilor”. Ceea ce nu ii rezolva deloc problema.

– ca omul cu partidul plin de profesori de drept nu stie sa isi intemeieze o cerere de recurs (bine, nu el, ci maiestrii avocati din dotare);

-„Afirmatiile au fost facute sub influenta presiunii psihice din ziua referendumului, intens alimentata de mass-media. Am interpretat gresit gestul ziaristei… ” Deci omul are problema cu presiunea, spre deosebire de cratitele Zepter ( asteptam sponsorizari de la austriecii cu pricina). Si interpreteaza gresit. Si da pe goarna. Adica exact datele care pot recomanda pe cineva pentru intaia demnitate in stat. Bine ca n-avem bombardeaua si buton rosu, ca facea prapad baselu’ la un nerv, un johnny fara gheata suficienta.

Cu asta incheiem si ne vedem de treaba. Diseara ne imbatam si chemam si lautari. Pe Adi de la Valcea sau Traian de la Murfatlar. Care o fi liber.

P.S. Nu puteam sa trantim capacul pe closet inainte de a constata ca zeusul ramane un vajnic si impartial luptator impotriva coruptiei si cercurilor de interese. Ale altora. Ale lui sunt bine merci si au borduri noi.