Lunea de miere

Cata mandrie pe poporul ornitorincesc. Ca i-a vizitat ieri sarkozyul, rupandu-si din lunea de miere. Pardon. Luna. Si in vreme ce tanara mireasa era la probat sosete si cumparat posete, el a venit in petitul Paris. Ca si asa se plictisea. Tetrisul nu mai prezenta interes, ca oricum nu reusea sa treaca de nivelul trei. Cubul Rubik la fel, ca nu reusea sa faca mai mult de o fata, fara ajutorul consilierilor. Asa ca s-a trezit cu vreo cateva ceasuri libere, intre doua proteste de strada si niste incendieri de masini. Si s-a suit in avion si hai la Bucharestul, gazda de viitoare summit OTAN si statuie de aviator in market.
Dupa patru ani de post la vizite, natura ospitaliera a romanului si-a varsat prea-plinul. Covorase rosii. Microfoane. Zambete si poze. Baiat fin, ginerica Sarkozy n-a pomenit nimic de bampoare si incendii, ca nu se asorta cu mezelicul. Si s-a pozat cu micutul piroman, dimpreuna cu socrul din dotare.
Apoi “la parlament , birjar”. Unde totul s-a transformat intr-un circ grotesc. Cu vivlafransuri si vivilarumaniuri fratesti. Aplauze. Imbulzeala pe microfon. Votari aiurea, tampite, in onoare inaltului oaspete.
Bonus ne-am trezit si ca ii facem cadou de nunta lu’ginerica niscaiva trupe numai bune de trimis in Ciad. Unde Romania are mari interese de aparat.
Pe urma sarkozyul s-a suit in avion si a plecat pa-pa. La mireasa lui. Noi am ramas aici. Cu nuntasii si lautarii nostri. Ocupati sa platim birurile. Ca sa avem cu ce imbraca meletarii pe care-i trimitem in Ciad. Ocupati. Sa dotam vapoarele cu extinctoare si sa invatam engleza francofona. Cu Basescu. Si sa dam dracului jos, podiumul pe care il cocotasem pe ginerica. Si de pe care ne parea atat de mare ( el). Si atat de mici (noi).