AcasăLeptopuluStanRomney out, Big brother...

Romney out, Big brother in

barack-obama-08-desktop-wallpaper.jpg

Avem si noi preferintele noastre.

Lucrurile incep sa se lamureasca in hamburgerie.

Mitt Romney hotaraste sa se retraga din cursa. Pentru ca, nu-i asa, tara e in razboi si la vreme de razboi nu e bine sa candidezi, pentru ca asta ii ajuta pe teroristi etc. etc. Carcotasii ar putea gandi ca razboiul exista si la momentul cand isi facuse Romney intrarea in cursa pentru nominalizare. Si a continuat pe toata durata acestei curse. Si ca razboiul e o creatie republicana, iar continuarea sa o prioritatea a tuturor celor trei candidati republicani. Eventual o prezenta de o suta de ani in Iraq.

De fapt iesirea din cursa are tot atat legatura cu razboiul din Iraq cata are si asfaltarea drumului comunal din Fartanesti cu acelasi razboi. Se pare ca strategii republicani au cazut de acord ca o prelungire a incertitudinii asupra viitorului nominalizat ar putea aduce deservicii partidului, facilitand o eventuala victorie a candidatului republican. In aceasta privinta atat Rick Davis ( seful campaniei lui McCain) cat si Beth Myers ( sefa campaniei lui Romney) par a se fi pus de acord. Este de asteptat ca dupa scrutinul de maine din Kansas si Louisiana, Huckabee sa faca un gest similar. Se vorbeste deja si de posibilitatea ca Huckabee sa il secondeze pe McCain in cursa pentru Casa Alba. Probabil ca ziua de maine va aduce nominalizarea candidatului republican. La acest moment McCain are deja 741 de delegati ( din 1191 cat ar fi necesari), fata de cei doar 181 ai lui Huckabee ( in ciuda frumoasei surprize din super-dooby-tuesday – vorba lui Obama), iar acest avantaj este practic imposibil de surmontat, datorita sistemului proportional de reprezentare pentru statele ramase.

In tabara democrata lucrurile nu sunt la fel de clare. In Super Dooby Tuesday, Clinton a reusit sa castige in cateva state mari ( New York, California) , dar la scor strans. Victoria din Massachusets fiind insa extrem de importanta in plan psihologic. Pe de alta parte Obama a castigat in paisprezece state ( Clinton doar opt). Scorurile sale fiind zdrobitoare in cateva state (Idaho, Kansas, Alaska).

La acest moment Obama nu mai reprezinta un simplu candidat, ci o adevarata miscare. Asupra acestui aspect majoritatea analistilor pare sa fi cazut de acord. Daca Obama este pereceput ca un reformator, Clinton, pe de alta parte este, pe buna dreptate, perceputa ca o reprezentanta a sistemului. Iar sistemul pare sa aiba resursele necesare auto-conservarii.

Dupa 12 ani de guvernare ai familiei Bush si opt ai familiei Clinton, se pune intrebarea daca guvernarea SUA devine o chestiune de familie, posibilitatea ca pentru 24, eventual 28 de ani, aceleasi doua familii sa se roteasca la conducerea SUA starnind anume ingrijorari in multe cercuri occidentale. Inutile de precizat ca atat Bush cat si Clintonii sunt de fapt reprezentantii aceluiasi sistem, chiar daca fac parte din partide diferite.

Dincolo de abordarea generala, de ceea ce reprezinta fiecare dintre ei, de discursul propriu zis, intre cei doi candidati republicani exista diferente semnificative de abordare a chestiunilor majore, cum ar fi problema Iranului sau cea a razboiului din Iraq.

Este evident ca Obama este candidatul mai atragator, pentru cei mai multi dintre americani, dar nu si pentru sistem. Clinton pare a fi ceva mai bine plasata, la acest moment, in zona electoratului latino-american si a clasei muncitoare (!!!). Obama pe de alta parte este mult mai bine plasat in zona afro-americanilor si a celor cu un nivel mai ridicat de educatie. Iar trendul sau este in crestere si pe segmentele demografice pe care Clinton parea stapana la un moment dat. Asta in timp ce Clinton inregistreaza o tendinta de scadere chiar in zona in care parea imbatabila: electoratul feminin. Asta mai ales datorita deplasarii alegatoarelor de culoare catre Obama.

La acest moment scorurile celor doi candidati arata astfel: Clinton 1033 de delegati ( din 2025 necesari), Obama 937. Diferenta e practic nesemnificativa. O analiza mai atenta ne arata insa ca diferenta este facuta de catre super delegati ( 193 Clinton fata de 106 Obama) si nu de voturile efectiv obtinute, acolounde scorul este extrem de strans: 840 la 831. Cum spuneam, sistemul are resursele necesare pentru a se auto-proteja, Big Brother vecgheaza. Comicaria numita „super-delegati” naste situatii cu adevarat ridicole in cateva state. De exemplu in Alabama, Obama obtine 306.684 voturi, adica circa 56%. Clinton 226.454, adica 42%. O victorie destul de clara , ati putea crede. Deloc! Aici intervine manaria super- delegatilor si astfel scorul final ne arata un total de 21 de delegati pentru Clinton si 20 pentru Obama ! Adica democratie, vot popular, dar pana la un punct, nu? Oricum, acesta e un progres semnificativ pentru democratia americana. Acum opt ani presedintele a fost ales de cinci judecatori ai curtii supreme, acum un candidat democrat va fi nominalizat de 800 de democrati – cum corect observa un hatru comentator american. Aia e!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

2 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...