UDMR unde mere?

C.V. Tudor, prietenul minoritatilor de tot felul ne-a furnizat deja un raspuns. Cum insa nu cunoastem mamele la care face referire si nici nu putem concepe ca o asemenea dilatatie poate fi posibila, gasim solutia propusa de el ca fiind nerealista si nu citam aici raspunsul.

Cum e codrul frate cu romanul ( una din cele doua ziceri romanesti care se refera la codru, cealalta e construita pe baza de comparatie, „ca-n codru”, dar nu intereseaza aici) udemericii au stat si s-au gandit: „atunci magyar cu cine este ea fratele?”. Iar raspunsul le-a venit iute sub forma de revelatie prin gura calului lui Atilla: „cu albanezul!”. Asa ca iute-iute au trimis solie la Pristina, trimitand obol de Kurtos si Gulas ( proasta mutare, aia nu mananca porc. nici noi) noului stat si noilor frati.

Intorsi acasa ( ma rog, in Romania) au pompat in conducta televizorului declaratii echidistante, cum ca pana ieri au fost frati cu albanezii din Kosova, iar de azi devin frati cu sarbii din Mitrovica. Pe baza de autonomie carevasazica.

E clar ca mirosul de kosovo a  impins spre rect limbricul iredentismului, mai ceva ca samanta de dovleac. Acum nu o sa ne apucam noi sa facem analize fara rost, sa vedem de ce se umfla tarata in abhazii lui Marko Bela. Ca stim.

In anii multi in care, ca maghiarul impartial, udemericii s-au aflat la guvernare, liderii acestora s-au invartit binisor. Si-au umflat conturile si si-au lasat bortoase averile. Ca o fi stresant actul guvernarii, dar e lucrativ. Si dansii au scutire de DNA, fiind specie minoritate protejata. Si uite asa incepem sa mirosim si care e chichirezul cu autonomia lor…

Pai s-o fi plictisit Verestoy bacs & co. sa tot faca naveta spre Cipru si alte offshore-uri indepartate. Asa ca s-au chibzuit ei ca nu le-ar prinde rau un offshore ici-sa, la loc cu verdeata si apa minerala. Si de aici slagarul cu Autonomusz csardas.

Si uite asa se confirma teza mea mai veche: ca cel mai bun afis electoral al PRM e poza lui Marko Bela.

P.S. Evident, ieri a debutat campania electorala. De la consultarile de la Cotroceni, pana la sedinta camerelor reunite, copiii politichiei au dat navala la impartirea electorala a frumusetii de pleasca picate gratis in ograda. Dar asta e alta discutie.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Mordechai, bre..
    sincer..io neam mai cuminte si mai cu frika lu Dumnezeu ca sarbii, n-am pomenit….
    acuma, pe bune….nici astia nu fusera cu mintilii acasa…da’ de ce nu te uiti si la ailalti ce entertainment au tras pe seama musulmanilor…
    c-or fi ei baieti buni..da’ nu ramane unu’ in picioare, fie el copkil/adult…cand il apuca nationalismu cu automatu; in mana….

  2. iar despre prietenii nostri maghiarii…numa de bine si de morti si mame…ca n-ai ce sa le spui cand ii vezi atat de subrezi la minte…si iuti la pas. si pretentioshi. (ezista un banc tare reusit cu bani putini si pretentii..da’s sfioasa si mi-i teama de un bann).
    io am auzit pe unu’ de la ei cuvantand intr-o romana greu de suportat (sa-i gaseasca toti dracii…da’ greu mai converseaza astia in romana…)…despre faptul ca deocamdata….merg pe calea parlamentara….da’ totusi ei vor sa traiasca „bine” (ai ginit cine vrea sa traiasca bine) si sa fie lasati sa hotarasca ce si cum..si cu teritoriul autonom sub shaua calului…gata, s-au rezolvat problemele minoritatilor.

  3. Luati ca indivizi,sunt oameni deosebiti:corecti,punctuali si se tin de cuvant nu ca noi(adica ca voi sudistii).

    Ei sunt periculosi in grup(haita).Ataca prin surprindere cand nici nu te astepti.Si nu sunt lasi.Ce si-au propus sa realizeze vor realiza,prin diferite strategii si tactici.In prezent au adoptat tactica”pasilor marunit”.Dar cui sa spui aceste lucruri?Miticilor din Bucuresti. Ungurii sunt convinsi ca vor invinge pana la urma.Gratie prostiei,lacomiei,coruptiei si vanzarea de neam ce
    va caracterizeaza pe voi.

  4. Da, bre. Noi sudiştii. Care ne încăierăm în stradă. Care dăm jandarmului cu o cărămidă în cap şi îl mai luăm şi la şuturi. Spre deosebire de unii „nordişti”. Care cred că ei sunt mai breji pentru că pe ei i-au futut în cur ungurii şi nemţii şi mai puţin turcii.

  5. Da, si eu mi-s sudist, da’ mascat, vorbesc cind ardeleneste, cind olteneste. V de la Vendetta scrie pe mine frate nordistule, daca se infecteaza Arpadu’ de e-autonomie, vine baiatu sa ajute cu o clisma…

  6. Toţi suntem o apă şi-un pământ. Sudişti ori nordişti, încălecaţi de turci ori de unguri, printre toţi sunt la fel de mulţi corupţi, trădători şi alte alea, dar la fel de bine găseşti şi în Nord, în Sud ori aiurea în ţară oameni pe care te poţi baza şi cu care nu îţi este ruşine. Suntem toţi români şi punct. Pentru o mână de oameni care se tot perindă unii după alţii la putere şi care vremelnic se numesc politicieni, nu îi poţi cataloga pe toţi mitici ori nu-mai-ştiu-cum pe nordişti. Dacă avem o problemă generală este aceea de mentalitate, de indiferenţă şi de urmărire a interesului personal. Iar UDMR îşi atinge scopul pentru că şi în acest exemplu unii dintre noi urlă pe unde îi apucă fără să rumege. Poate ar fi bine să povestim decent şi să vedem ce-i de făcut… Să ne stabilim scopul şi să ne unim în jurul lui. Iar nordista din mine ştie ce vorbeşte căci trăieşte între unguri :p

    Mordechai, vreau să dau asigurări că eu nu măr număr printre „unii nordişti” 😀

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...