Maine nu-i poimaine

Maine executa pesedeaua consiliu. Si anume national. Pelteaua se prepara dupa o reteta proprie a coanei Margareta ( continut de note, circulare, invitatii etc. in limita admisa).

Acuma trebuie sa fii pionier fruntas in colectarea de sticle si borcane ca sa nu iti dai seama ca adunarea de maine a pesedeilor va fi plina de veselie ca sifonul de bule. La ce sa ne asteptam? Noi nu ne asteptam la nimic. Suntem doar in cautare de noi motive de caterinca si suntem absolut convinsi ca, din punctul asta de vedere, maine nu vom fi dezamagiti.

Sigur, toata lumea asteapta maine revenirea lui Nastase in echipa de conducere, cu acelasi interes cu care asteapta pensionarii factura la intretinere. Daca aceasta se va si produce… doar mama dulceturilor poate sti. Putem doar presupune ca da. De fapt asta e o intamplare care nu convine nimanui. Pentru Nastase e prea putin ( muuuuult prea putin); pentru Geoana e prea mult; pentru Iliescu e prea tarziu; pentru Basescu e prea-prea; pentru Vanghelie e care este.

Una peste alta, am putea asista maine, dupa un recital de injuraturi si numere spectaculoase de imbranceli, pigmentate de voturi pozate cu telefonul, am putea asista, ziceam, la un glorios si chiuit „pupat toti piata endependenti”- ca-i cu specific national.

Trebuie sa fii turbat de patima, orb sau boc sa nu admiti ca Adrian Nastase e un politician valoros. Unul care poate fi extrem de util. Mai mult nu spunem, ca nu vrem sa uzurpam locul castigat cu greu de Mihnea. Sigur bombo Nastase are inca igrasie la dosare. Sigur perioada petrecuta in post, rugaciune si blogosfera nu l-a vindecat total de narcisism. Dar dincolo de cusururile sale, A.N. este un om cu carte. Un tip care poate sa iti placa sau displaca ( la noi cele doua stari alterneaza). Si mai ales un tip serios. Concluzie: un castig pentru PSD. Si cu asta basta ca nu ne-a sponsorizat tusa Tamara cu nimic.

Deci maine, ora vesela la PSD. Si tot maine, dincolo de imparteala de functii si fotografierea de voturi, pesedeaua isi va lamuri si niste procente pentru viitoarele alegeri. Daca vor fi multe sau putine… vom vedea. Tot asa cum vom vedea si daca e vorba de procente castigate ori pierdute.

Si pentru cei care vor si o analiza serioasa, desteapta si riguroasa, v-am facut rost si de asa ceva.

Later edit: Moshe imi atrage atentia ca sunt rautacios si partinitor. Deci subiectiv. Parca are dreptate. Asa ca adaug, spre o mai buna intelegere. Faptul ca in PSD exista lupta pentru putere, competitie… e un lucru de laudat. Asta inseamna ca organismul e viu. Ca nu exista un singur Zeus atotputernic. Ca nu exista candidat unic si solutie unica. Ca si in cazul nominalizarii candidatului la primaria capitale, PSD se afla in situatia speciala de a avea de unde alege ( lucru care nu se intampla in cazul altor partide).

Repet, lupta pentru putere, in interiorul unui partid, este un semn de sanatate. Si din aceasta lupta, competitie, partidul are doar de castigat. Atata vreme cat nu exista victime colaterale. Iar o lupta prea indelungata si prea dura, va avea intotdeauna si victime colaterale. In cazul dat, principala victima ar putea fi insusi partidul.

Si in timp ce in PSD se ascut topoarele, Basescu se intalneste cu Tadic si asteapta summit-ul. Adica primeste vant in panze si vizibilitate.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. Deci eu nu raspund la provocari insidioase. Moshe Gruber este un Genossen adevarat, din comunitate si pentru comunitate. Ce dosare? Care dosare? Cine are dosare? Plic sau cu sina?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....