Comentarii de tot felul dupa ce Hillary a dat poze cu Hussein Obama, ipochimenul care s-a perfectionat la o madrasa islamista. Da`, campania pentru kitchen-table in casa Unchiului nu este nici usoara, nici politicoasa; iar Hillary are experiente si mai urate, de cand cu obiceiurile tabagice ale consortului. Democratii au optat pentru a surprinde poporul american cu noutati dilematice: o femeie sau un presedinte de culoare ?!. De aia cred ca de condus, va conduce tandemul McCain – Lieberman, chiar daca moorerii, swansonii si lindorfii si-au facut datoria de a-l prezenta pe Obama un soi de super Jim, manevrand cu dibacie pluta schimbarii. Eu cred ca va fi un alt candidat care o ia pe urmele lui McGovern, Mondale, Dukakis si Kerry, iluzionandu-se ca elitele liberale, suburbanii si populatia de culoare sunt suficiente pentru a-l propulsa la comanda suprema. Am vazut cum dupa super-5 februarie entuziasmul si-a dat drumul in analize si alte comentarii, cum poll-urile au inceput a prinde coaja pe ipoteza victoriei democratilor in fata dinozaurului McCain s..a.m.d. Analistii nostri spun ca dimpotriva, entuziasmul e nejustificat. Pe 5 februarie Obama a castigat o gluma; in afara de Illinois – eventual una-doua perechi de alte state – unde democratii pot lua si generalele, restul vor intra la palmares. Cati membri au democratii in Alaska? Idaho si Utah sunt mai curand reactionare. Delaware nu este reprezentativ pentru America, cel putin nu in ceea priveste conducatorii de Volvo si amatorii de chablis din periferiile Philadelphiei. Minessota are un sindicat al fermierilor apropiat democratilor, asa ca poate fi un castig si la generale. Si putem continua cu astfel de exemple. Apoi, campania lui Obama semana izbitor cu alea ale lui Hart, Bradley si alti invinsi. Adica sta cu baza pe elitele bogate, inclusiv din media, care l-au scos din nimic si i-au facut o identitate. Elitele astea, pana acum, nu prea au dovedit ca pot castiga alegerile generale. Ca argument: Obama a pierdut Massaschusetts, in ciuda sprijinului oferit de decadentul clan Kennedy. Si New Jersey, chiar daca presa liberala i-a fost prietena. Si tot asa…..
Obama nici nu a avut o campanie care sa tinteasca statele mari. Dar a stiut sa intretina iluzia victoriei. Pe asta se si bazeaza. Si chiar poate castiga nominalizarea democratilor. Nu si generalele. Cat priveste ceea ce ne intereseaza, anume politica externa, nu putini l-au luat de manciurian: a strigat impotriva razboiului din Iraq dar a votat pentru in Senat, s-a dat favorabil unei bombardari a Pakistanului si, in general, vrea sa fie un demn urmas al tampeniilor lui Carter. Ala care a fost ales de presedinte prin grija tandemului Brzezinski – Rockefeller, fruntas pe ramura in Comisia Trilaterala. Cat de bun a fost Carter se stie – venirea lui Khomeini in Iran, invazia sovietica a Afganistanului si fondarea Al-Qaeda de Ciea, pe post de „legiunea araba” anti-comunista. A, si unul de-a lui Carter, Volcker – fost sef la FED – e retinut de istoria potomaca pentru cresterea ratei dobanzilor la 22%, de au inebunit americanii de placere, cu tot cu standardul lor de viata. Si uite si coincidenta: de imaginea Obamei se preocupa Mark Brzezinski, fiul tatalui sau, impreuna cu Mika Brz. – responsabil cu imaginea la MS NBC. La 80 de ani junele Zbig inca simte ca mai are o sansa sa dezmembreze Rusia, si asta s-ar putea sa fie MARELE PORIECT al lui Obama in ceea ce priveste politica externa. Si neoconii lui Bush sunt pentru agresivitate, dar macar au avut inspiratia sa dea cu MOAB-ul peste tari care nu prea pot cauza mari daune Homelandului. Nu si Rusia, care are intacta capacitatea de incinerare globala. Si m-am saturat sa comentez despre un candidat fabricat din nimic de clanul Brzezinki. O astept pe Hillary cu urmatoarele dume: prietenia lui Obama cu mobsterul Tony Rezko, consumul de cocaina, prietenia dintre Zbig si Iliya Achmadov (amabasadorul miscarii cecene din Wash.). Si etc. Poate Clinton nu va folosi chestiile astea. Insa Karl Rove…..cu cea mai mare placere. Si iar va face o campanie mare, ca aia din 2004. Deci, cum spuneam: McCain-Lieberman. Long-live Hillary!
Măi, voi ştiţi şi mai multe decât spuneţi! Acum, ca unul care priveşte la politica americană ca viţelul la poarta nouă, adică nu că n-ar înţelege ce spun cantidaţii, dar nu-i este foarte clar cine a cui trompetă este, mă tem că difernţa dintre democraţi şi republicani va fi fie între, dacă este nominalizată madam Clinton, fie de nuanţă, în cazul nominalizării lui Obama.
Aşa că aştept cu nerăbdare să ne spuneţi cine pentru cine gândeşte, de ce şi cu ce preţ. Ca să ne facem şi noi nişte calcule, cum ar fi pe ce coclauri se vor mai distra onor răcanii patriei.
Nu ! Ca exact acum ne certam intre noi! Tocmai pe tema asta!
Da, eu zic ca si mai sus: preferabili neoconii unui excedent de revansim anti-rusesc de sorginte brzezinskiana. Ca din Iraq si Afganistan mai scapa omul….
Daca in privinta republicanilor lucrurile sunt clare, in tabara democrata e ceva mai mult praf. Si de aici pleaca zavera.
Dincolo de miza personala si banii familiei jucati la risca electorala, madam Clinton este in mod evident mai apropiata (in chestiunile de politica externa si chiar in anumite chestiuni de ordin economic) de conservatori. Pe de alta parte Obama pare a fi adeptul unui liberalism destul de neortodox. Dar suntem in zona aparentelor.
De fapt se confrunta doua curente majore ( in spatele cortinei). Pe de o parte cei care socotesc ca dupa cei 8 ani de Bush ( si un total de 20 de guvernare de familie) SUA au nevoie de o perioada de reflux. Pe scena internationala SUA sunt privite cu tot mai multa ostilitate, avand probleme in a obtine chiar consensul aliatilor in tot mai multe chestiuni. Adeptii tezei refluxului considera ca SUA au nevoie de o perioada de refacere economica ( evident!) si de recastigare a respectului si bunei reputatii.
Pe de alta parte, adversarii acestei teze sustin ca un reflux la acest moment este neoportun, dat fiind conjunctura internationala. Acesta ar permite o consolidare a pozitiilor Chinei si Rusiei, pe noile pozitii deja afirmate. In acelasi timp ar insemna pierderea a buna parte din beneficiile greu obtinute in perioada Dubya ( accesul la resurse).
V-am spus ca ne certam?
Una e să vrei, alta este să poţi. Toţi ar(am) vrea ca Administraţia Bush jr. să nu fi existat. Dar a existat! Aşa cum a existat şi uriaşa minciună pe care s-a construit „războiul împotriva terorismului”. În fond, atât democraţii, cât şi republicanii ştiu că, instalaţi la Casa Albă, marja lor de manevră este extrem de redusă. Afganistanul şi Vietnamul sunt două modele de ceea ce se poate întâmpla când forţa externă se retrage fără să-şi fi atins obiectivele. Iar acum SUA şi, mai grav, NATO, nu şi-au atins nici unul dintre obiective, declarate sau ascunse, atât în Irak, cât şi în Afganistan.
Mai grav este că nici nu au o idee clară despre ce au de făcut de aici înainte.
Dacă în cazul Vietnamului, cei din nord au avut sprijinul lagărului socialist, la începutul intervenţiei în Afganistan şi în Irak nici talibanii, nici irakienii nu au avut sprijin extern. Acum au! Şi am revenit la bunele vremuri ale „războaielor prin intermediari”, parcă proxy wars le zice, în care s-au amestecat şi Iranul, şi Rusia, şi China, şi Pakistanul. Să nu-mi spună cineva că talibanii se puteau reface dacă nu aveau un sanctar în Pakistan şi nu primeau arme de la chinezi, poate şi de la ruşi. Că nici chinezii, nici ruşii nu vor să aibă SUA şi NATO în spatele casei! Nu-s deloc nebuni!
Aşa că, prieteni, deviza este: orice soluţie naşte noi probleme!
Mai apropiata de republicani ca e moderate-to-liberal (hee, a treia cale, ce frumos suna, promitator) si nu traditional-liberala, ca Hussein Obama. Insa pentru ca Mordechai vrea disputa, continuam: tin cu Hillary ca prea pare victima si prea a fost creat din nimic Obama.
Si pe langa proxy wars avem si privatizarea razboiului. Ceea ce face situatia si mai interesanta.
Moshe, asa e. Cand mananci bataie pari victima. Sau pur si simplu atat poti. Iar Obama asa e. A fost creat din nimic. Ceea ce e scandalos. Nu tu un tatic, o mamica, o transnationala in spate. Asta e scandalos. In rest putem spune orice, invoca orice cardasii. Cata vreme nu trebuie sa si demonstram…
N-aş zice că Obama nu e prieten cu transnaţionalele! Gluma aia cu zece dolari ceruţi pe Internet s-o savureze naivii! Obama este bine implantat în mediul de afaceri, de unde a „săltat” sume semnificative. Problema este cine sunt cei care, în mediul de afaceri, dau bani lui Obama. Sunt acei bo-bo care s-au format în anii 60-70, au bani şi tânjesc după frumoasele vremuri ale bătăliilor pentru drepturi civice, învăluiţi în norişori de fum de „iarbă”? Să fie hiperburghezia neagră-ei, da! există şi aşa ceva!-?
Să se fi redus atât de mult barierele rasiale? De ce nu? Probabil că s-a născut o nouă generaţie de alegători, care a asimilat valorile anilor 60-70 şi doresc să fie conduşi de oameni mai apropiaţi de profilul lor.
Om vide!
Om vedea. Exact.
Cu mentiunea ca in preliminarii nu e loc de manarii la finantare, ca te paraste adversarul. Ceea ce ar fi si facut madam, care nu se da inapoi de la nimic, daca ar fi avut chiar si umbra unui argument. Iar naivitati…eu chiar am naivitatile mele… asta ii spuneam si lui Moshe adineauri.
Obama are o mare experienta in a conduce afacerile externe. Garanteaza Zbigniew Brzezinski care spune ca Mr. Obama is “clearly more effective and has the upper hand.” “There is a need for a fundamental rethinking of how we conduct world affairs, and Obama seems to me to have both the guts and the intelligence to address that issue and to change the nature of America’s relationship with the world.’’ Din interviul cu Al Hunt la Bloomberg. Despre Zbig si Trilaterala si daca are nevoie America de un nou Carter, sa voteze americanii, ca e tara lor.
Interesanta teoria cu fluxul si refluxul. S-a mai vazut la americani. Precedentul reflux (cam din anii 70 pana in 1990) a fost perioada de gestionare a rezultztelor precedentului flux. Din 1990 si pana azi s-au napustit iar la „noua frontiera”.
Intrebari:
Care candidat pare mai potrivit pentru a gestiona rezultatele actualului flux?
Cine executa mai bine repartitia roadelor?
Ce vor mai imagina in constructia institutionala internationala, astfel incat sa fie de folos in viitoarea etapa de flux?
Ce sa faca miorita autohtona?
Casandra. Nu ma mai intreba nimic, ca ma incaier cu Moshe. Iti spun doar atat:
cauta putin si o sa gasesti toate raspunsurile. Iti dau si niste indicii.
Sa spunem asa: satelit militar defect, harti din satelit, resurse, gaze naturale, Balcani. Restul te descurci singura. Eu doar aberez.
Na` arogantza zilei de pe Potomac: „Mark Penn: „Winning Democratic primaries is not a qualification or a sign of who can win the general election. If it were, every nominee would win because every nominee wins Democratic primaries”.