AcasăCamera de gardaPedelicul şi premoniţia

Pedelicul şi premoniţia

  După ce socrul mic Traian Băsescu a obţinut succese deosebite pe linie de administraţie locală, transformând capitala într-o floare şi piatra cubică în asfalt solubil, băştinaşii au hotărât să-l promoveze pre-şi anume- dinte. Nu e clar dacă au facut-o ca să scape de el de la primărie sau pentru a asigura generalizarea modelelor de gropi în asfalt ” Crângaşi 3″ , „Ştefan cel Mare 20cm”  şi ” groapa comună de capitală europeană” . Nici nu contează.

Consecvenţi principiului  ” totul începe şi se termină cu bordura” locuitorii capitalei patriei noastre au continuat linia pedelică de dezagregare a urbei prin alegerea adrieanului. Iar acum se pregătesc să voteze din nou. Cu cine nu ştim, dar nu avem îndoieli că va fi spectaculos, vesel şi darnic la retrocedări.

După socrul mic acum şi Radu Berceanu se visează preşedinte de consiliu judeţean. Că acolo-i gras morunul şi plin de icre ( bine, bre, moruniţa!).

Am tras o cinzeacă, m-am râs şi mi-am lăsat memoria să funcţioneze anapoda. Şi aşa m-am trezit amintindu-mi de perioada veseliei cederiste. pe când socrul mic era ministrul la transporturi şi zbiera cu bojocii umflaţi ca românilor nu le trebuiesc autostrăzi şi că nici peste douăzeci de ani traficul din România nu va impune existenţa unor asemenea autostrăzi. Mare clarvăzător ! La vreo zece ani după, văzând că nici girofarul nu-l mai scoate din ambuteiaj, s-a răzgândit, indicând strategic ca ” firmele româneşti ” trebuie implicate în construcţia autostrăzilor. Care autostrăzi ? Alea de care nu e nevoie ? Asta n-a spus, dar am eu aşa o bănuială că a spus care firme anume trebuiesc implicate. Cum nu am bileţelul cu pricina, e doar bănuială.

În aceeaşi perioadă de taxe pe scaune şi veselă guvernare pedisto-cederistă, pan Berceanu belea mineritul românesc, plătind jde miliarde, sute de miliarde pe salarii compensatorii. Şi tot aşa cu forţă analitică şi belşug de clarviziune ne explica ‘mnealui câte de nerantabilă e energia produsă din cărbune. Adică din cărbune românesc. Că termocentralele pe gaze naturale  şi petrol sunt mult mai rentabile.

Au trecut nişte anişori. Nu mulţi. Petrolul a sărit de suta de dolari barilul. ( pe vremea berceanului era pe la vreo douăzeci şi nişte ceva).  Gazele naturale le plătim cu cât vrea neamţul şi mai ales rusul. Gropile în asfalt au cunoscut mutaţii spectaculoase, iar un pe Valea Prahovei sau vara la mare e un sport extrem.

Aşa că există toate premizele ca Berceanu să câştige preşedinţia Consiliului Judeţean Dolj , socrul mic încă un mandat. Şi eventual şi flutur’li şi Olteanu.

Cum spunea o gânditoare din ograda pedelică ” ciocu’ mic voi, că acum suntem noi la putere” . Hai baftă şi la vot cu voi !

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. sa fie sanatosi si voiosi si sa le dea al de sus dupa suma realizarilor!
    procent dupa procent…sa le dea…cat pot ei sa duca….

    p.s. acum…stiu ca glumim…ne amuzam….ne destindem ridurile…da’ tzara asta mica si frumoasa fok numa’ prostalai de’astia are?
    ca-i tare nashpa filmu’ asta serial de ruleaza la noi cam de 18 ani……..si am cam bagat bani in el, nu de alta….

  2. Filmul ăsta cu proşti rulează, cum bine spune Mordechai, de foarte muuuuuuuuuuuuuuuultă vreme! Nu se mai face istorie cum trebuie în şcoală, dar am avea ce învăţa despre decizii luate de tot felul de idioţi, care ne bântuie şi acum, după decenii bune-deşi unele au trecut binişor de veac-cu fantomele lor. Istoria modernă a României este o istorie a ocaziilor ratate din pricina unor indivizi care nu au văzut mai departe de portofelul lor. Când se va termina proiecţia? Tare mi-e teamă că filmul ăsta rulează în buclă!

  3. Absolut de acord. Sunt tentat să cred că e, la urma urmei, o chestiune care ţine de destin. Ne place să ne raportăm la istoria naţională doar prin citarea excepţiilor. Doar evocând măreţia lui Ştefan şi sacrificiul lui Brâncoveanu. Dar ignorând că între cei doi am avut puzderie de nevolnici care nu s-au dat îndărăt de la nicio mişelie pentru a lua şi dânşii o tură, în locaţie de gestiune, tronul ţării/ ţărilor.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...