Statul e… cine?

Invitatie acceptata

:)))
Problema e alta… nu pot concura cei drept cu statutul de fost consilier al domnului Iliescu, asa cum o poate face dl. Gheorghe…, insa ma pot fali…cu faptul ca tanar fiind shi mult nebun am intrat in politica din dorintza de a uza ratiunea shi nu de a ratziona doar de dragul uzului unei anumite partzi a crerului…
Cum am intrat?…Simplu prin 92 cand tocmai ma daduse taicamio afara de urechi pentru ca eram un tzaranist …mai apoi am ieshit din doamna politika in 2000..de ce?…tot pentru un tras de urechi…de data asta din partea unui ministru care ajunsese mult prea departe pentru el , chiar prim ministru pentru doua luni, shi pe care musiu, adicatelea io….., l-am dat afara den partidul cu acelashi nume tzaranist…
Povestea nu cred ca e cunoscuta la multa lume shi poate ca nu e importanta …insa parafrazand un mafiot evreu care prezicea ca statul ca institutzie in sine va ajunge sa se susbstituie mafiilor shi tuturor susrselor de profit ilegale, tocmai prin atingerea legala data de situatia sa…, deci parafrazand acest domn…pot spune ca am avut o revelatzie egzistentziala profunda…
Shi asta nu pentru trasul de urechi shi nici macar pentru faptul ca la scurt trei zile un domn delegat d ela centru ma dadea pe mine afara din acelashi partid, ca recompensa pentru numirea ulterioara in functia de director SRI…insa revelatzia a fost data de intzelegerea ierarhiilor politice shi structurale care ne inconjoara…
Precum intrebarea cine conduce tzara economiku sau politicu…te potzi intrba frecvent cine dicteaza deciziile zilnice in tot ceea ce numim noi separatzia puterilor in stat
Desigur nu pot fii nci macar acei afaceristi care razand ne anuntza ca din averile lor vor sponzoriza doar acei politicieni care le sunt simpatici, dar nici nu poti baga mana in foc ca e vorba de politicienii care pe liste sau nu de partid isi construiesc o cariera politica shi publica nu pentru interesul civicului cetaztean ci pentru al sau personal…
De aici poate shi trimiterea ta la al doilea amendament american…shi te asigur ca daca ar egzista in constitutiza noastra asha ceva nimeni nu shiar mai permite sa spuna ca nu este asa cum vrea poporul…
Insa pana atunci desigur ca orice fata mara , constitutia noastra mai are de trecut treptele majoratului shi al timpului pentru a putea ajunge sa delimiteze clar ce aia separatie in statul de drept…

aparitia organizarii statale a fost rezultanta unor nevoi ale oamenilor de gestionare a teritoriilor si a bunurilor aflate pe acestea. ca azi globalistii doresc limitarea si , mai ales, fragmentarea puterii statului e o realitate incontestabila. asta se poate aplica foarte bine, cu oarecare succes, in societatea vestica, f bine dezvoltata economic. dar in statele sub dezvoltate/in curs de dezvoltare e foarte greu de realizat asa ceva. state din africa neagra, india, china continentala, regiuni intinse din america de sud, sunt exemple in sensul asta. de fapt, totul se bazeaza pe respectarea legii create de aceiasi globalisti. dar daca „legea” nu se respecta? trebuie folosita forta.o poti folosi cu succes, de multe ori e suficienta amenintarea, in cazul popoarelor bogate.dar ce te faci cu cei care nu au ce pierde?si daca poti controla cateva focare de „rebeliune”exterioara sistemului, ce vei face daca va ajunge cutitul la os, si va incepe sa „fumege” si sub perna ta?
globalizarea e posibila atata timp cat toti actorii accepta sa recunoasca „legea „.altfel, totul se va narui intr-o clipa.
sau poate ca nu am dreptate,ce zici mordechai?

3 Puteri : legislativa, executiva si judecatoreasca ? Presedintele careia dintre cele 3 ii apartine ?
De ce i se spune „seful statului” ?

Nu cred ca Romania va parcurge necesar drumul altor democratii, pentru ca in Romania inca nu exista nici clasa medie, si nici institutii descentralizate care sa functioneze eficient. Totusi, trebuie spus ca in democratiile avansate nu poti sa te plingi de o erodare a puterii care ar crea probleme statului. Din contra, descentralizarea fuinctioneaza foarte bine in multe tari. Poate ca fragmentarea este o problema pur romaneasca, pentru ca actorii principali descentralizati nu stiu sa comunice si/sau sa colaboreze pe diverse paliere institutionale. Scenariul cu multiplicarea conflictului intre palate la nivel judetean e o problema pur romaneasca, care dovedeste proasta pregatire a cadrelor in Romania, si materialul uman cu care se lucreaza acolo.

Autorul are merit cind observa degradarea clasei mijlocii, insa asta se intimpla datorita globalizarii si a modului in care functioneaza ciclic economia capitalista, si nu a multiplicarii centrelor de putere intr-un stat.

In ce priveste statul in sine la acest inceput de secol, eu cred ca este un model perimat, ca orice entitate politica in istorie. Statul national a avut deja momentul sau de glorie, acum se simte lipsa sa de vlaga tocmai datorita acestor miscari economice globale care il afecteaza, punindu-l in incurcatura: pe de o parte statele vor investitii de la companiile globale, pe de alta vor bunastare pentru populatie, care nu poate sa dureze prea mult, din cauza factorilor externi. In epoca marilor fuziuni institutionale, inter-culturale pe arii geografice extinse, statele nu pot decit sa urmeze acest model, de cautare a unor parteneri cu care sa formeze entitati politice “mai groase”, in stare sa contracareze si sa influenteze globalizarea: vezi ardoarea cu care statele vor sa devina membre UE. Exceptie face Uncle Sam, care are muschi sa globalizeze orice, oriunde si oricum.

Parcă pe vremea lui Mitterrand se vorbea despre Republica de rit monarhic. Ce vreau să spun cu asta? Că amintirea acelui „statul sunt eu” e foarte proaspătă în memoria noastră, şi nu prea ezităm s-o punem în practică, dacă avem ocazia. În fapt, exprimarea „şef al statului” este una abuzivă şi oricum neconstituţională. Preşedintele Republicii(apropo, nici acum nu am înţeles, deşi am discutat acest aspect cu preşedintele Iliescu, de ce nu am adoptat formula „Republica România”) reprezintă o parte, mai mare sau mai mică, a puterii executive, dar şi un simbol identitar, aşa cum sunt steagul şi stema(iar nu am înţeles de ce nu avem stemă pe steag).
Pentru cine nu înţelege complexitatea(sau nu vrea să ţină cont de ea) un şef al statului autoritar şi atotputernic reprezintă soluţia la problemele care decurg din fragmentarea(în varianta sa raţională) a puterii.
Eu pledez pentru o împărţire a puterii care să ducă la o funcţionare optimă a statului. Mă veţi întreba care este criteriul de optim. Ei bine, acesta trebuie să fie buna guvernare şi cheltuirea banului public după criteriul maximizării efectelor sociale. Nici centralismul exacerbat al statului totalitar, dar nici atomizarea de acum a puterii, care face statul inoperant.

@ celcedacumuku
I-am remis lui Rabbi textul comentariului tau, spre descifrare. Noi ne-am recunoscut depasiti. Revenim.

@leibovici
Statul a aparut in alte conditii si din alte motive. Dar asta nu e esential. Intrebarea e ce (mai ) inseamna el astazi ? Si globalizarea nu exclude ideea de stat, ci promoveaza ideea super-statului, a statului-global. Hai sa nu privim statul doar ca intindere geografica. Ma refeream la stat ca entitate juridica si politica prin intermediul careia se realizeaza actul guvernarii sau administrarii unui teritoriu sau al unei comunitati. Sa pornim de aici. Sau de la textul domnului Gheorghe- si mai bine.

@karakas
Sunt tentat sa iti dau dreptate. Este si opinia mea ca statul e doar o fictiune. Am tot sustinut ca statul este doar o fictiune, un instrument prin care o categorie de cetateni isi poate promova interesele, in opozitie cu celelalte categorii. Pomenesti de clase… Si eu am fost tentat sa spun la fel. Ca statul e fictiunea prin care o clasa isi impune propria viziune asupra guvernarii. Nu sunt convins ca e totusi cea mai fericita formula. Oricum e neimportant. Fiind de acord ca ” statul” e un instrument perimat… ce punem in loc? Atomizarea deciziei nu inseamna suprimarea statului ci inlocuirea unui stat cu o multitudine de statulete. Pentru ca in final statul este – si aici domnul Gheorghe are o formulare extrem de buna- un „instrument colectiv de gestionare”. Ce punem in loc?

@ Constantin Gheorghe
Eram ferm convins, undeva tare inlauntru, ca aceasta este noua denumire a tarii ” Republica Romana” . Mi-ati amintit ca nu e asa.
Dupa aceasta prima runda de comentarii- dar sper sa nu ne oprim aici- am putea spune ca statul ( ca si concept) nu cunoaste, inca, alternativa. Intreaga teorie a statului, ca si discutia de fata, propune enunturi generoase in intentie, dar eludeaza in mod constant elementul cel mai important, cel care ne da , de fapt, bataie de cap: elementul uman. Cum bine spunea cineva: ” statul introduce norma, omul exceptia de la norma si de aici problemele” .

@Alandra
Teoretic te-as putea indruma spre Constitutie, cu un scurt popas prin Montesquieu. Este, totusi, evident ca ai parcurs deja acest drum. Iar intrebarea ta e intemeiata.
Constitutia noastra rezerva un capitol separat institutiei Presedintelui ( intr-o formulare involuntar misogina:) ). Teoretic el nu apartine niciunei puteri, rolul sau, consacrat prin constitutie fiind acela de MEDIATOR. Totusi aceeasi constitutie ii ofera atributiuni care tin de puterea legiuitoare (dreptul de a emite decrete, de a refuza promulgarea unei legi ori de a cere re-examinarea acesteia), de cea executiva si chiar de cea judecatoreasca ( dreptul de a gratia). Asa ca la intrebarea ta pertinenta nu am un raspuns la fel de pertinent. Si asta poate fi, deja, o alta directie de dezbatere.

Cum spuneam, toate cele puse în sarcina Preşedintelui fac trimitere la monarh. Pentru că, ne place sau nu, amintirile ne chinuieşte, vorba cântecului!

Inevitabil. Pentru ca statul s-a nascut sub pulpana unui monarh, sef de trib etc. Si mecanismele sale cele nevazute il fac sa revina mereu la forma initiala.

@Mordechai
Cred ca la intrebarea „ce punem in loc” (de stat) cel mai bine pot raspunde europenii, pentru ca aici statul s-a erodat cel mai pregnant, si aici s-au gasit si solutii de cedare a suveranitatii in anumite domenii, incepind cu otelul si carbunele (catre ECSC), trecind prin CEE si terminind cu ce este azi UE. Cetatenii statelor mici europene vad ca statele lor nu mai pot sa le satisfaca interesele, si atunci aleg ca o alta entitate mai mare si mai puternica sa ii ia locul. Nu stiu daca formula asta se va multiplica, insa faptul ca statele lumii coopereaza in diverse domenii ca sa aiba toate avantaje in comun, ma face sa cred ca vor exista formule similare si in alte zone ale lumii unde va exista un pol de atractie.

Dpdv istoric entitatile astea teritoriale fie s-au extins (formind Imperii) fie s-au destramat in diverse forme care se numeau principate, regate etc. Si asta s-a intimplat destul de ciclic. Daca aplicam acest model, ne putem astepta la anumite ciclicitati.

Ca tip de organizare alternativele la stat sunt federatiile sau entitati gen UE in care se pastreaza ideea de stat dar i se diminueaza rolul in favoarea institutiilor comune, mai puternice si mai capabile sa faca fata schimbarilor globale. Ce va mai fi? Pai uite, vorbim de colaborarea regionala trans-atlantica sau asia-pacific. Poate ca aceste poluri de atractivitate vor gasi necesar sa „stringa rindurile” si sa creeze alte institutii comune, in afara de cele de aparare gen NATO. Nu este exclus un scenariu in care SUA sa isi erodeze puterea atit de mult incit sa fie tentata sa faca alte aranjamente institutionale in comun cu alte state care ii impartatsesc valorile.

Aşa e, Karakas. Cedarea suveranităţii a funcţionat însă nu ca o formă de eliminare sau substituţie a statului, ci ca un transfer dinspre statul naţional către super-stat. Problema a rămas acolo.
Federaţiile şi toate cele reprezintă tot state. Ele sunt, cel mult, alternative la statul naţional.