AcasăBuletinul de stiriŞtiri şi atât

Ştiri şi atât

  Două ştiri. Fără nicio legătură între ele. Şi fără nicio semnificaţie. Sau cu. Sau fără. Ce s-o mai lungim. Asta e prima ştire. Iar asta cea de a doua. Vedeţi şi voi ce şi cum.

Dinspre Kosovo am mai fi aşteptat ceva ştiri. Dar de acolo vin mai greu. Nu că nu ar fi de povestit. Dar s-a dat consemn. Şi uite aşa va trebui să vă lăsaţi convinşi că acolo lucrurile s-ar fi liniştit. De fapt lucrurile stau cu totul altfel. Dar despre asta mai vorbim noi.

Şi înainte de stingere vă mai dăm ceva numai bun de ronţăit. Că tot ne preocupă pe noi alegerile din hamburgerie. Ca în cântecul lui Mărgineanu: Jeana nu e moartă/ Jeana se transformă ! Karl Rove, dom’le. Ce e aşa greu de priceput ?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Prieteni, nu-i nimic de speriat în cele două ştiri!
    Prima ştire: ruşii nu au mai avut, timp de mai bine de 15 ani, informaţii despre proceduri, timpi de reacţie, sisteme de protecţie, lungimile de undă pe care lucrează radarele americanilor. Firesc, şi-au scos bombardierele şi se fâţâie cu ele pe sub nasul americanilor, obligându-i să iasă la intercepţie. În avioane nu au bombe, ci sistele electronice de analiză a semnalelor, aparate foto video în diverse spectre, operatori. În plus, piloţii ăia au şi ei nevoie de ceva adrenalină în plus, sau de o ocazie pentru a le arăta piloţilor americani degetul!
    Cât despre China, în materie de armament, mai vorbim…

  2. Evident. Sigur că aşa e. Dar ce urmează după ” mai vorbim” e interesant. De aia am şi spus că nu au nicio semnificaţie cele două ştiri. Le combinăm noi în sistem tabloid. Sau nu ?
    De fapt cele două erau un fel de preambul către închinarea adusă de Hillary Clinton lui Karl Rove. Iar asta nu e doar ştire. E ceva mult mai interesant. Despre care… chiar mai vorbim.

  3. Îmi pare rău, ştirea despre „omagiul” adus de Hillary lui Rove nu se încarcă. Iar despre „mai vorbim”, în legătură cu înarmarea Chinei, discuţia va fi lungă. Din păcate, noi vedem doar partea hard a problemei: submarine, avioane, portavioane, rachete, arme antisatelit. Problema este de soft: ce faci cu ele după ce le ai, cum le foloseşti pe teatrul de operaţii, când, în ce combinaţii, cum îţi defineşti obiectivele, care sunt criteriile după care poţi declara „victoria”, care sunt adversarii, care aliaţii. Cu alte cuvinte, dicutăm în momentul în care îi citim pe strategii armatei chineze, de acum, nu pe cei de mii de ani în urmă. Deşi nu sunt de dispreţuit nici principiile lor …

  4. Nu ştiu ce să spun… Poate că Rove vede în Hillary un preşedinte mai aproape de viziunea sa despre ceea ce trebuie să fie şeful de la Casa Albă. Poate că vede în Obama un radical. Poate e rasist. Sau poate e doar uşor galant. Sau poate se distrează… Dar ce mai contează. Tot la mâna maşinii de vot ajung. Acolo se joacă partida, nu la televiziune. Iar cu un soft isteţ se pot face minuni.

  5. draga Mordechai…deshi de cele mai multe ori nu resusesc sa ma fac inteles nici pentru mine , shi asteptand o confirmare a separatziei puterilor in stat , o data cu aprobarea sfantului sinod al bor???…:)))…ca deh doar toti suntem egali in drepturi shi in obligatzii….mai mult sau mai putin crestinesti… shi chiar daca nu asta vroiam sa spun acum shi aici…citez repede din ce am citit cu un ochi aruncat pe ecranul calculatorului….
    la nici 24 de ore de la cele doua stiri mult prea diferite pentru a fii egale shi consoarte in semnificatzii shi intelesuri…tocmai la tulpina bakonkului il arestara pe nenea Bout (http://www.realitatea.net/153727_Traficantul-de-arme-rus-Viktor-Bout-a-fost-arestat-in-Thailanda.html)….
    ca il supravegheu nu de cateva luni …shi tokmai de catziva ani…nu e o problema…insa parca parca …miroase a afacere cu aroma de leapsha….

  6. @celcedacumuku
    Hai ca de data asta l-ai lipit la fix pe tavan! bravo! Stirea cu Viktor Bout voiam sa o bagam la un alt context. Dar ne-ai luat-o inainte si bine ai facut. Colajul asta de stiri fara legatura, care prin a se lega prin ite nevazute (la prima vedere) imi aminteste de personajul jucat de Mel Gibson in „Teoria conspiratiei” .

  7. Intru pe coada de asteptare, ca vad ca pe cai normale momentan e nerecomandabil. Interesant ce spune GC, dar si mai interesant este ca USS Nimitz e considerat de rusi cel mai fotogenic carrier, desi mai au americanii minim o duzina la fel de fotogenice. Ceea ce inseamna ca grupul de lupta din jurul Nimitzei ori s-a upgradat ori e pus pe traznai demne de luat in considerare (vorbim de 4 suburi nucleare si alte plutitoare). Cat priveste China, pai am citit un strateg mai acu cateva luni care a reinventat conceptul de „razboiul intregului popor” si l-a extins la toate sino-computerele, in ideea unei gherile virtuale cat mapamondu` european de mare, vorba lui Jiji. Daca rusii trag in poza de la mare altitudine, pekinezii respecta diviziunea internationala a muncii si iau notite de dedesuptul flotei Unchiului, dotandu-se cu noua generatie de Delfinul (silentioase, foarte silentioase). Pana cand or fi in stare sa-si faca propriul avion de lupta chinezii mai au de asteptat (nici macar prin ciordeala n-au fost in stare, ca proiectul sino-israelian a fost dat pe palnie la Potomac de…rusi, normal). Bout merita arestat, ca stia deja prea multe cui si de ce a vandut arme. Iar Al Qaida nu era un client. Sigur, serviciile speciale thailandeze sunt extrem de bune si performante, de aia au putut. Maine poimaine aflam ca serviciile din Sierra Leone l-au capturat pe Osama, cu sprijinul politiei noastre de frontiera… Felicitam si pe aceasta cale organili si presa de ziare internationala.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...