AcasăAnarhisti din toate tarileGhidul spiritual al elefantului

Ghidul spiritual al elefantului

  E posibil ca John McCain să devină următorul preşedinte al Statelor Unite. Nu spun că e bine, dar e destul de posibil. Şi dacă aveţi impresia că după ” răsfăţurile”  perioadei dubya asta ar fi o binecuvântare, mai gândiţi-vă.

Rod Parsley este cel pe care John McCain îl prezintă ca fiind al său ” spiritual guide”. Ceea ce e problema lui. În acelaşi timp însă trebuie spus că Parsley este expresia cea mai hidoasă a fundamentalismului religios.

The leader of a 12,000-member congregation, Parsley has written several books outlining his fundamentalist religious outlook.

Parsley in his book „The 2005 Silent No More” in a chapter titled „Islam: The Deception of Allah,” warns there is a „war between Islam and Christian civilization.”
He also calls Islam an „anti-Christ religion”, urging the US to launch a new crusade to eradicate Islam.

In the past Parsley’s church has been accused of engaging in pro-Republican partisan activities in violation of its tax-exempt status.

McCain’s relationship with Parsley is politically significant. In 2004, Parsley’s church was credited with driving Christian fundamentalist voters to the polls for George W. Bush.

Sursa o găsiţi aici. Tratamentul se poate şi el găsi cu uşurinţă dacă există voinţă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

5 Comments

  1. Mc Cain are o alura de loser, mi se pare genul de erou de razboi coplesit de propria glorie. In cazul lui, gloria insemnand faptul ca a rezistat 5 ani jumate in puscariile vietnameze la tot felul de torturi. Eu nu m-as urca intr-o masina condusa de un astfel de om… Cert este ca toti cei trei posibili viitori mari licurici sunt vai de capul lor… Raman la parerea mea, oricat de ciudata ar parea: cel mai bun presedinte after Bush ar fi fost Cheney… Oricum, daca Mc Cain ajunge presedinte, vice trebuie musai sa fie Bush… Parerea mea…

  2. sursa:David Corn

    Parsley nu este de loc un timid in ceea ce priveste dorinta sa de a face KO Islamul.
    Parsley militeaza si pt. anihilarea „culturii” homosexuale dar si a avortului („abortion industry”); militeaza chiar si pentru lichidarea industriei de „entertainment” in SUA.
    Isi sfatuieste adeptii si cititorii sa constientizeze ca o confruntare intre Crestinatate si Islam este inevitabila.

    In Partidul Republican, crestinii fundamentalisti formeaza un grup foarte important ; la alegerile din 2004 , biserica lui Parsley s-a ocupat tocmai de indrumarea „fundamentalistilor crestini” pt. ca acestia sa acorde voturi pentru Bush.

    Unul dintre statele decisive in acest sens (o coalitie crestina) este Ohio , care insa este condus acum de un Guvernator Democrat.
    S-ar putea ca misiunea republicana a lui Parsley sa se rezume numai la castigarea voturilor in Ohio.

    Pana in prezent , staff-ul de campanie al lui McCain nu a oferit raspunsuri la numeroasele comentarii facute in media in legatura cu pozitia anti-Islamica a lui Parsley ; tacere si din partea lui Parsley.

    De ce ar curta McCain un individ ca Parsley ?
    Poate castiga alegerile fara Parsley ?
    Va renunta candidatul republican la Parsley ?

  3. @Alandra
    Pai lasa ca se echilibreaza Parsley cu popa de-l invata litera Domnului pe Obama…ala a lui McCain vrea distrugerea islamului, astalalt a lui Obama vrea God Damn America, cu ceva antisemitism in corolar….se-nteleg ei pana la urma.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...