Avem una caldă pentru voi. Dar filaţi şi voi pagina să nu vadă nevestele şi copiii. Şi să nu ne turnaţi la rabbi că bagăm pe urmă penitenţe cu capul în zid la greu.
Şi încă o dată lumina vine de la răsărit. Şi în felul ăsta învăţăm şi noi sensul profund (profund- într-un cuvânt, da?) şi priapic al ideii de patriotism, de dragoste de conducător. Evident că nu ne aşteptăm ca tineretul partidului prezidenţial să purceadă, la rându-i, la astfel de manifestări ale profundului (tot într-un cuvânt!) ataşament faţă de etc. Nu. Tinerii pedelici, recte conducerea lor, sunt specializaţi în retorică, nu în erotică. Spre deosebire de colegii lor ruşi care au înţeles că patriotismul e o chestie complexă: nu e obligatoriu să îţi verşi sângele din dragoste de preşedinte; e suficient să îl pompezi în organul patriotic. Care organ, la noi, e pe buzele tuturor. Şi nu vă gândiţi la porcării.
Şi cu asta încheiem furnizându-vă link-ul către ştirea mamă. Amintindu-vă că opţiunea politică e o chestie care ţine exclusiv de poziţie.
P.S. Patriotismul ăsta se poate practica şi de unul singur. Dar atunci are nuanţe naţionalist extremiste.
în cazul băieţilor şi fetelor care-şi serbează sâmbătă revoluţia, poziţia patriotică inviduală se numeşte autonomie.
Daaa, dar noua nu ne place poziţia aia.
Doamne dar ce oameni nebuni se fute si da pe net