Dubya chiar crede că pe front e mişto; şi ne spune că dacă era mai june s-ar fi înrolat la muncă în Afghanea. La ce făcea şi mai ales fuma prin tinereţe, şi eu cred la fel. Culturile de poppy să prospere, că războiul afghanez îl va eclipsa în scurt timp pe cel din Iraq. Nu mă pot abţine însă să nu reproduc şi un fragment din videoconferinţa cu prefecţii cu civilii şi militarii: „It must be exciting for you … in some ways romantic, in some ways, you know, confronting danger. You’re really making history, and thanks,” ….dacă bomba e romantică atunci HIVul e de-a dreptul suprarealist. Pentru specialisti, bibliografie obligatorie din Hatfield: Fortunate Son. Pentru visători şi pentru cei care cred în călătoriile în timp: io zic să-i acordaţi şansa pe care şi-o doreşte.
Consumerismul pekinez de orientare comunistă stârneşte alte valuri de „plăcere”. Evident în Tibet. La Lhasa, descendenţii lui Marpa şi Milarepa au făcut ceea ce ar fi făcut orice om cu bun simţ: şi-au cerut îndependenţa. În felul lor spiritual, mai arzând un magazin, mai expodând o maşină, mai spărgând nişte geamuri. Ceva propuneri de KFOR (mă rog, TFOR) şi căşti albastre?
McCain trece gârla în căutare de fonduri, optând pentru o cină plătită în capitala celui de-al 51-lea stat. La London Spencer House mai precis, unde obolul pentru un tacâm ar fi de 1000 de coco. La cum s-a mişcat dolarul sub francul elveţian eu zic sa vină şi la noi la Buzescu, ca strânge cel puţin tot atâta, dacă nu mai mult. Asta dacă nu are cântare Marian Mexicanu în altă parte.
Facebook Comments