AcasăCamera de gardaDai în mine ?

Dai în mine ?

… dai în tine ! Dai în fabrici şi uzine !

De la Homer încoace unde-i o Elenă e şi deranj. Iar la români, judecând după densitatea de elene, balamucul non-stop devine explicabil.

După ce zeus ăla mic şi cu nervii solicitaţi s-a repezit la presă ca karatistul (ca-ka, da!) la stiva de cărămizi, acum şi doamna Udrea se dă centură portocalie şi bagă nişte kata pe tatami.

Vrăjeala din campania portocalie de acum patru ani, aia cu „voi lupta pentru libertatea presei” s-a fâsâit ca sifonul în pahar. Dar ” iezistă o esplicaţie” – vorba altei Leana. Pe atunci zeus nu era nici neptun, ci doar marinar lepădat pe ţărm. Şi presa îi zicea cu drag la mandolină. Libertatea aia îi plăcea şi de aia vorbea. Nu de libertatea astalaltă, plină de succesuri, în care presa vorbesc critic despre cel înalţat în Olimp, printre berbecuţi şi haissami.

Cum ” iezistă o esplicaţie” , iezistă şi o soluţie. Magistrala albastră. Patria are nevoie de o nouă cale nevigabilă ( că e pe bază de marinărie) . Aşa că un canal Someş – Marea Neagră e oportun şi util la nokii exportabile maritim. Ehei, re-educare prin muncă, copii. Să vedeţi voi ce bine îi stă lui CTP la târnăcop. Şi lui Cristoiu cocoţat în cabina excavatorului ( cu extensii la pedale, că-i micuţ şi are picioruşe scurte). Să vedeţi voi ce bine o să-i şadă lui Gâdea pe camion, fumând din colţul gurii şi claxonând după autostopiste. Păi nu?

Iar Voiculescu, pardon, Felix, magaziner, să vedem dacă se mai dă mogul când o veni Ciutacu să-i ceară un pachet de electrozi.

Şi, natural, presa va continua să existe. Pe bază de tatulici şi tru-uri. Cu avrameşti organizând manifestări spontane, în care pe stadioanele patriei tineretul şi oamenii muncii vor flutura tăbilţe portocalii din care se vor compune mesaje mobilizatoare şi „Trăiască pacea între popoare” . Şi reportaje zilnice de la Sibiu, însoţite de interviuri cu domnişoara Elena, prefect(ă) de Sibiu, vorbind despre succesurile judeţului.

Hai, că toat astea se pot realiza. Nu e un vis. Trebuie doar să votaţi. Anul ăsta.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. Corectura: „domnisoara Elena, perfecta de Sibiu” 🙂 Nu am nici eu nimic cu domsoara, pare chiar dragutzica, dar, daca tot i- a scos taticu’ afara capul de politician, nu ne ramine decit sa o luam la ture ca pe orice alt politician. Ture critice, evident…

  2. si ce-am mai putea spune oare despre ea..in afar’ de faptul ca-i taaaaaaaaaaaare proasta???
    io zic ca o tura critica e suficient.
    p.s. ie frumushika, dragutzica…usurel, usurel…ca asa au „debutat” toate.
    parca si leantza lu nicu fuse un fel de missa pe la ei prin ilegalitate…la o reuniune tovarasheasca…sa nu ne repezim. fiti precaut, domnu’ Karakas…
    p.s.’ nu stiu voi ce program aveti, dar eu nu ma duc sa votez. deocamdata, n-am gasit ce. promit sa mai caut.

  3. Este Elena Udrea o „mogula”?
    Mogula din Plescoi.

    Riscanta pozitie pt. domnisoara Elena – prefecta de Sibiu – o sfatuiesc sa se fereasca de Tatulici.

  4. @karakas
    Nu ne mai luăm de ea. Acum am priceput că e timidă şi inocentă.

    @Ina
    idem. cât despre vot… ne mai gândim. De mers o să mergem. La peşte, la grătar…

    @Alandra
    Nu umblăm la sertarul cu rime periculoase.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...