AcasăOy-oy!Băsescov

Băsescov

Nu mă întrebaţi cum, Moshe a găsit poza asta. M-am uitat repede pe ea şi am zis: ” şi?”. Am privit încă o dată mai atent şi am realizat. Deci nu e vorba de zeuşi. Ci de proiectul ăla mai vechi. Deci ei sunt pretutindeni ! 🙂

ivanov.jpg

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Haha, asta e ca-n visurile erotice ale marinarului nostru, sa aibe el PUTEREA de a-l seduce pe Putin astfel incit Marea Neagra sa devina Lac Fratesc Romano-Rus.

  2. Prieteni, o clonă a lui Putin n-ar fi o aşa de mare nenorocire. Ce ne facem dacă îi pune Ucigă-l Toaca să-l cloneze pe Băsescu! Şi unul e prea mul!
    Altminteri, convingerea mea este că, din motive care ţin de evoluţia rasei umane, există un număr redus de „tipodimensiuni”, adică de fizionomii, care se repetă, cu variaţii mai mari sau mai mici. Personal, am fost nu odată şocat să văd, de-a lungul timpului, asemănări de fizionomie cu oameni cu care nu am nici-o legătură de rudenie. Pe vremea când aveam doar mustaţă şi nici chelia nu era atât de multilateral dezvoltată, m-a frapat asemănarea cu Friedman, de la NYTimes, într-o fotografie din tinereţea lui, dar şi cu Paul Simon, la fel, din tinereţea lui de purtător de mustaţă. Cea mai frapantă asemănare Cu Simon am găsit-o în fotografia din livretul militar.
    Asta e, poate că, totuşi, ne tragem doar din Adam şi Eva, şarpele ţinând doar de culoarea locală!

  3. @Karakas
    Da, dar ce Loch Ness e şi lacul ăsta.

    @Constantin Gheorghe
    În primul rând sper că acum caracterele la comentarii au dimensiuni rezonabile. Cât despre limitele genomului uman… cu alea ne descurcăm. Ce facem însă cu variaţiile GENEOMULUI ?
    P.S. Excelent articolul dvs. de azi.

  4. Mulţumesc! Iar cu variaţiile genomului, ce să zic? Starea de Zeus e clar molipsitoare, şi de acest tip de „clone” mă tem mai tare. În fond, oaia Dolly nu muşca!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...