AcasăCamera de gardaSculpturi din cazma

Sculpturi din cazma

   Rabbi are o vorbă: nu eşti după laudele ce le primeşti, ci după cei ce te laudă.

Mi-am amintit asta privind la Zeus, care privea la Orban, care zbiera pseudo-muzical.  Şi contemplând scena am simţit nevoia să pun mâna la gâtul ţării, pe venă, să vad dacă mai are puls. Avem un preşedinte care se crede Zeus, un ministru al transporturilor mâhnit pentru ratarea carierei de lăutar, un ministru de externe … ce naiba să mai zic şi despre ăsta ? Ce să mai spun ?

Între un botez maximus şi o peltea cu premii, zeusul îşi găseşte timp să mai facă şi pe preşedintele. Acum nu îmi e clar dacă la botez s-a deranjat în calitate de preşedinte sau de cap de famiglia.

Şi pentru că, nu e aşa?, a fost votat, pentru că face mumos hăhăhă, pentru că are organul detector de găozari şi alte asemenea mirabile pricini, zeusul pretinde elogii, Şi, har Domnului, se găsesc şi elogiatori. Pentru că se găsesc şi Institute culturale, ambasade, posturi de consilier etc.  Paradoxal, pupătorii de cur pseudo-olimpian, sunt nişte inşi pentru care, dacă i-ai întreba, odele aduse odinioară Geniului din Carpaţi erau odioase, iar autorii lor demni de eternă damnaţie. De ce sunt mai vinovaţi de cur-pupătorii dinainte decât ce de acum ? Pentru că e altul curul ? Pentru că unii o făceau de frică şi alţii contra-cost ?

Nu contează. Zeusul îşi doreşte statui. Multe statui. Pretutindeni statui. Că cei dispuşi să i le ridice sculptează din cazma şi vorbesc din rect nici nu mai contează.   Un elogiu din cazma e mai bun decât o critică din jukebox.

Nici nu ştiu de ce mai scriu  toate astea. Cineva îmi spunea că subiectul s-a fumat. Că trebuie doar răbdare şi iarba dracului şi ne va dărui zeusul cu noi pricini de zaveră. Aşa că nu ştiu de ce scriu toate acestea. Dar dacă aş căuta mai adânc mi-aş da seama.  Şi v-aş putea spune de ce.

Să zicem că mai zilele trecute am ajuns ( pur întâmplător) într-un birou de important şef de instituţie. Şeful respectiv pedelic la carnet şi fripturist la vocaţie. Pe peretele biroului trona un portret gigantic al zeusului, realizat în ulei de un artist amator – aveam să aflu. Pe birou, în ramă scumpă o poză a gazdei mele împreună cu nelipsitul zeus. Amfitrionul meu m-a primit cu o solemnă recitare de ode, urmată, la o lungime de barcă, de un potop de înjurături la adresa ” tonomaturilor” şi a ” comuniştilor” lui Tăriceanu (!).  După ceva vreme omul s-a mai relaxat. Expresia mea îi dăduse de înţeles, de bunăseamă, cât de mult preţuia pentru mine manifestarea ” de înalt ataşament” de mai devreme. Aşa că se relaxase. Iar acum pe un ton conspirativ, şoptit îmi mărturisea, repezind cu ochii în stânga şi dreapta, de teamă, parcă, să nu-l audă cineva: ” ne-a terminat jigodia asta ! Ne mănâncă ficaţii ! E mai rău ca Ceauşescu ! Nu poţi să… trebuie doar să… ”

Aţi înţeles ? Nu am să reproduc întreaga discuţie. Nici despre cine era partenerul meu de discuţie nu am să vă spun. Doar că, plecând de acolo, am realizat că am mai trăit aşa ceva. Cu mult timpîn urmă. Iar dacă acum militez pentru ne-lăudarea zeusului, nu o fac pentru mine. Ci pentru toţi cei cu poze de zei pe pereţi. Şi poate, puţin, totuşi şi pentru mine.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. E intr-adevar de neinteles (in Vest) de ce se pun poze cu vii pe pereti (in Romania). Parte din cultura noastra de slugarnicie. Ar trebui data o lege a statului vertical.

    In rest, in curind se trage linie si se numara vapoarele. Alea care nu-s. Ce naiba au facut astia in 4 ani de zile in afara sa se certe tot timpul, si sa arate lumii cit de strinse ne sunt butoaile mintii (fara doage)?…

  2. Nu ştiu ca în România, după experienţa cu Ceauşescu, să existe practica prezenţei unui portret oficial al „monarhului”, care este totuna cu preşedintele Republicii, în anumite locuri publice, inclusiv birourile unor oficiali. Probabil că nu ar fi nimic de blamat în existenţa unui portret oficial al lui Băsescu, însoţit de „instrucţiuni de folosire”. Scena evocată este însă halucinantă. Un soi de altar dedicat lui Băsescu, în care Zeus este înjurat în surdină! Exemplu perfect de duplicitate şi de lipsă de caracter! Şi pentru asta trebuie să-i mulţumim lui Zeus, care ştie să scoată ce-i mai rău în noi!
    O rugăminte: pentru ăştia ca mine, mai chiori de felul lor, nu s-ar putea seta un corp de literă mai mare pentru comentarii? Nu de altceva, dar s-ar putea să ne scape vreo şopârlă gramaticală şi ne facem de cacao!

  3. coane, as vrea sa scot ceva in evidenta din postul tau.

    faptul ca respectivul cutarescu nu era X-ulescu de pe strada, nu erai tu si nu-s io cei carora le e frica de pirat, ci e „un fripturist”, care de frica sa nu-si piarda carnatu se simte dator sa-l pupe in dos pe Base non stop si contra cronometru.

    pe de alta parte, am o mare indoiala ca Base le-a cerut PDL-istilor sa vaza tablouri cu el peste tot (e ceva mai destept de atata), asa ca presupun ca e doar un exces de pupaturi in cur din partea impricinatului. la care, sincer sa fiu, nu cred ca il obliga nimeni. Uita-te si tu la liberali, psd-isti, udmr-isti, pc-isti, ca nu stau cu tablou’ lu Base pe masa si le iese banu bine mersi. si chiar muscand-ul de cur pe Base, si nu pupand.

    deci n-o mai vanturati atata p-aia cu dictatura, ca daca ar fi adevarata, Base e cel mai penibil si mai incompetent dictator din istoria lumii: nu numa ca n-a luat gatu la nici unu dintre dusmani, n-a ajuns nici unu in parnaie, bat isi mai bat si ….. de statu si justitia din romanica, da l-au si dat jos de la putere fara nici o greata, si l-o pus prostimea la loc. daca si asta mai e dictatura, s-avem pardon, ca lucram cu definitii diferite.

    p.s. sau poate ai uitat sa precizezi ca de fapt e o dictatura PARLAMENTARA, si nu una prezidentiala. ia incearca sa ii dai tu jos pe aia inainte de alegeri, sau sa bagi vreo unu la rece 😀

  4. Drace, stai liniştit că poze am mai văzut şi acum vreo patru ani. Alte poze e drept. Nu de dictatură vorbeam ci de altceva, mai profund, care nu cu Băsescu are legătură, ci cu cei care se folosesc de numele său, de servilismul şi oportunismul unora… poveste lungă. Nicăieri nu am pomenit de dictatură, dar interesant că asta ai simţit.

    Oricum, de vânturat o să vânturăm ce vrem noi. Iar aia cu ” dictatura parlamentară” e bună. Chiar bună tare. Nicio contradicţie în termeni.

  5. corect. chiar nu-i nici o contradictie in termeni :D. cel putin practic, ca la teorie nu-s asa de tare.

    parca englejii au botezat-o p-aia de care s-au bucurat ei „Parlamentul Lung” sau ceva de genu asta 😀

    expresia „E mai rău ca Ceauşescu !” nu sugereaza cumva si o mica dictatura? sau m-am inselat io?
    da hai sa nu fiu chitibusar acu… 🙂

  6. da.
    ca nu cred ca au timp sa verifice cerberitle IP-urile, si cre ca se uita numa la nume. cum „dracu” nu prea e binevenit pe la Bombo, tre sa ma mai re-botez din cand in cand 😀

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

- A word from our sponsors -

De citit

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...