Amicul Proclet ne-a înfundat ţeava de la calorifer cu o leapşă. De la prieteni primim. Aşa că mi-am pus redbullul să gândească pentru mine.
Păi un film care chiar mi-a marcat viaţa a fost filmul ăla în care apăream eu şi ea. La momentul filmării nu mi-a marcat viaţa, dar după ce l-a găsit mitocanul de bărba’ su’ s-a lăsat cu marcat. Sau marcaj. Om la om prin tot oraşul. Dar sigur nu la asta s-a referit prietenul Proclet.
Păi mai întâi a fost Războiul stelelor – ce s-o dau de gard. Eram mucos. Filmul abia sosise în oraş şi pe un bilet am dat trei pif-uri şi un lanţ de bicicletă. Dar a meritat.
După aia am crescut. Şi a venit kitschuţul de excepţie numit „Declaraţie de dragoste”. Film care mi-a adus multe realizări. Semănam cu unul de pe afiş şi mă propteam în faţa cinematografului ca să agăţ puştoaicele care se zgâiau la mine şi mă întrebau dacă eu sunt ăla. Mari succese.
Acum lăsăm tâmpeniile şi mărturisesc care sunt filmele care au însemnat şi înseamnă ceva pentru mine: Cinema Paradiso, Dances with wolves, 2001 A Space Odyssey şi cele patru sute de lovituri ale lui Truffaut.
Gata. Am răspuns. Ce bine că ne-am mai rupt de pseudo-politică. Împing şi eu leapşa mai departe pe ţeavă spre: Constantin Gheorghe, Corina Creţu, Andrei Bădin, Nenea Cosmos, Mihai Mălaimare, Vania, Gabriela Savitsky, Mihnea Digitalu şi… Mihnea Georgescu.
primim, facem, facem.
Pe linga Cinema Paradiso (ador muzica lui Enio Morricone) si 2001 A Space Oddysey si continuarea, viata din mine a mai retinut filmele: Once Upon A Time in America, Arizona Dream, Big Fish, The Legend of 1900 si Matrix la care astept cu nerabdare sa ma conectez …hei deja sunt acolo 🙂
Once Upon A Time in America mi-a plăcut şi mie. The Legend of… asemenea. De fapt Tornattore cu totul.
Mersi. M-am executat. Shalom!
Notat, Mihnea. La filme am avea despre ce vorbi.
Am vazut acum postul asta, dar sincera sa fiu, nu prea sunt in forma azi si n-am mare inspiratie. Multumesc pentru leapsa, oricum. Pai, asa cum am mai scrsi, primul meu film video a fost „Frumoasa fata bogata”, aveam la inceput o doar caseta asta, si am rulat-o de zeci de ori. Mie mi-au placut dintodeauna filmele documentare si istorice. Plus cele gen „Pretty woman” 🙂 Imi place mult Nicole Kidman, dar Cold Mountains mi s-a parut cam violent pentru gustul meu. Am inteles ca acum ruleaza un film bun despre Regina Elizabeta, dar n-am mai ajuns la film de nu stiu cand. Stiti voi ceva de asta?
Am văzut că azi pe blog ai făcut loc unor lucruri mai serioase şi mai demne de atenţie. Dar deja dădusem drumul lepşei… Rea sincronizare, dar atât m-am priceput. M-au certat şi Moshe şi rabbi.
Da. L-am văzut. Nu mi-a plăcut personajul istoric, nu avea cum îmi place nici filmul.
Ehei, rabbi notează că şi gusturile în materie de filme ţi-s feministe:)
Uite… şşşşşş să nu ne audă nimeni…. da’ rămâne între noi, da ? Şi noua ne-a plăcut prostia aia de Pretty woman, dar nu recunoaştem! Că ne strică profilul intelectual. Secretul nostru !:) 🙂 🙂
Pai de ce sa te certe, Mordechai? Eu ma bucur ca va ganditi la mine. Deci ma sfatuiesti sa nu merg la Regina Elizabeta? OK, cred ca e cam greoi. Dar, vorba voastra, poate e bine sa tin asta pentru mine. Cu „Pretty Woman” deja am scapat-o. Si daca mai zic ca ma uitam si la „Melrose Place” si alte din astea, cred ca incep sa-mi strc reputatia, nu-i asa? 🙂 La telenovele n-am ajuns, dar le suplinesc cu franturi din talk-showuri.
Imi place de voi. Cum se scrie „leitraot” si „tudaraba”, daca nu va suparati? nu am reusit sa gasesc, dar sper sa nu ma fac de ras. O seara frumoasa!
PS Nu stiu daca gusturile mele in materie de filme sunt feministe, dar nu imi plac violentele. Saunt ore la care numai asa ceva gasesti si mi se pare ingrozitor. Atunci dau pe CNN sau EuroNews, cateodata ma mai mult si pe faze din meciuri. Acum cu Cupa UEFA, de pilda. Sper sa mai cresc cu asta in ochii vostri 🙂
Prietene Mordechai, ai răspunsul la leapşă pe blogul meu. Cum am spus şi acolo, ca novice, nu ştiu cum se procedează în aceste cazuri. Oricum, mi-ai făcut un bine: mi-am adus aminte de vremea când m-am format, cu speranţa că vom fi trataţi ca oameni, nu ca subiect de statistici şi de oţel pe cap de locuitor..
O întrebare: Cinema Paradiso a apărut pe DVD? Aş vrea să revăd filmul: Şi, dacă tot am pornit pe panta mărturisirilor, nu pot să nu amintesc de filmele pe care le vedeam, vara, în satul bunicilor mei, unde nu era curent electric, şi unde venea din când în când o caravană cinematografică, pe un camion rusesc, model american din cel de-al Doilea Război Mondial. Caravana avea grup electrogen, şi se instala în grădina unei familii de învăţători, oameni de modă veche, extraordinari. Iar ca ecran aveam peretele bisericii. Pe el s-au desfăşurat bătăliile din „Cerul Balticii” sau acrobaţiile piloţilor de încercare din „Ei cuceresc cerul”. Nu pot să jur, dar cred că acolo am văzut şi Crucişătorul… şi Ivan cel Groaznic. Restul probabil că nu merita să fie ţinut minte…
@ Corina Creţu
Nuuuuu ! Fără fotbal ! Fără ! Era perfect aşa !
Cu „Pretty woman” … gata… o săptămână o să îmi dea Moshe la temelie pe tema asta. Dar zău prinde bine să mai ieşim din cenuşiu la basme cu Feţi-frumoşi şi Ilene. Cosânzene dacă se poate.
Am văzut scris şi „leitraot” şi „lehitraot”….
Toda raba… eu aşa o ştiu. Greu cu transliteraţiile… eu îmi prind mereu urechile. De aia e bună limba română. Aici nu e loc de … insuccesuri:)
Iar ultimul film despre Elizabete l, nu e rău. Doar că trăgeam eu a somn.
Mordechai tânjind după cinematecă.
@Constantin Gheorghe
Şi ce fain răspuns. ” Hoţii de biciclete” şi „La dolce vita”. Şi ” Deşertul roşu”. Cred ca mi-am făcut program de week end. Acum eu va mărturisesc că am văzut recent un film afgano- american care m-a tulburat peste măsură. ” The kite runner”. Vi-l recomand. Dincolo de cele trei batiste schimbate de-a lungul filmului…. filmul e chiar tulburător. Unul din filmele rare care nu doar se ridică la înalţimea cărtii, dar o şi depăşeşte.
„Cinema Paradiso” l-am găsit pe DVD acum ani buni în Austria. Ar trebui să se poată găsi. Cred că se poate găsi şi altfel, mult mai simplu. Dar despre asta am putea vorbi, eventual, în privat şi rezolva problema.
Exact la fel vedeam la Năvodari, în primii ani de viaţă, filmele. Venea caravana. Grup electrogen. Peretele … nu mai ştiu care era. Veneam cu toţi cu scăunelele de acasă, joia. Ne aşezam şi aşteptam să vină ăia cu filmul. Filmele erau mai ales rajkapooriene. Dar mai scăpa şi câte un Visconti.
Primul film de care îmi amintesc e de atunci. „Felix şi Otilia”. Era o ploaie deasă. Lumea cam fugise către casă. Bunul meu tată, odihnească-l Dumnezeu, îmi făcuse coperiş din haina sa. Dârdâiam amândoi, dar nu plecam. Iar la sfârşit am plecat spre casă cântând ca Aurelian Andreescu: „Otilia, să-mi spui…” . Am revăzut filmul peste ani. Am descoperit că îmi place şi mai mult.
Pe atunci preţuiam toate aceste lucruri şi pentru că nu erau uşor de obţinut.
Dacă îmi daţi un semn, găsim cale şi pentru Cinema Paradiso şi pentru alte bunătăţi.
@Mordechai & all,
putin offtopic: tocmai am vazut trailerul la „Restul e tacere” al lui Nae Caranfil, frumoasa poveste si reala a filmului „Independenta Romaniei”
http://ro.wikipedia.org/wiki/Independen%C5%A3a_Rom%C3%A2niei_(film)
Dupa premiera a plecat lumea in delir la Universitate, studentii erau langa Mihai Viteazu pe cal, normal, criticand guvernul Titu Maiorescu.
La filmarile de la Dunare, alta poveste, manevrele figurantilor imbracati in soldati turci au fost luate de bune, acte ostile. S-a lasat cu organizari adhoc de voluntari din satele vecine care erau alarmate ca iar trece Pazvantoglu, pasa din Vidin, si ai lui la jaf si asuprire.
ps: sa nu uit, in noimebrie 89 eram mai liber, ne-a dat drumu de la curs sa urmarim la televizor Congresu’ 14, am vazut Noiembrie, ultimul bal, parca al lui Danieluc…
Şi eu aştept filmul lui Caranfil. Cum le-am aşteptat pe toate. „Independenţa…” lui Demetriad e aici, la colecţie.
Cât despre ” Noirmbrie, ultimul bal” era Piţa parcă. Şi nu cel mai grozav film al lui. Dar dacă ai pomenit de Daneliuc….ehei…. Croaziera….