Mă pasionează fotbalul tot atât cât mă interesează cultura dudului. Dar ceea ce s-a întâmplat aseară la ” derby-ul” Rapid- Steaua mi se pare emblematic.
Recapitulare: e minutul 73. Rapidul a jucat bine. Steaua i-a dat o replică pe măsură. Rapidiştii au muncit, au marcat, conduc şi sunt pe cale să obţină o victorie. Adică să culeagă roadele muncii lor. Simplific. Nu facem cronică microbistă, nu discut calitatea centrărilor şi fineţea paselor cu călcâiul.
Suntem în minutul 73. 1-0. Pancu are capul spart. Un stelist e doborât de brichetele inamice. Arbitrul e pleznit în moalele capului de o … ceva. Hotărăşte să continue meciul. Partizanii deschid foc de acoperire cu tir de brichete de asediu. Fluier final. Balamuc. Înjurături. Zbierete. Geamuri sparte. Mâini în beregată.
Lăsând zicerile tradiţional cretin ale coposienilor avem următoarea situaţie: o echipă care a muncit, a marcat şi putea să câştige a fost îngropată de către susţinătorii săi care credeau ei ( cu mintea puţină şi răvăşită) că ajută astfel echipa. Spuneţi voi dacă nu e emblematic ?
Dar nu ne oprim aici. Până aseară nu aveai loc pe ecranele televizoarelor de Mitică Dragomir. Mare om politic, legiuitor etc. etc. Care se umfla în cojoc cu legea lui „anti-huliganism” . Până aseară. Aseară, când chiar ar fi trebuit să vorbească a tăcut mâlc. S-a dat ascuns. Şi-a infipt capul în propriul rahat, ca să nu supere pe nimeni. Curajos şi plin de bărbăţie.
Continuăm. Talk show-uri. Dezbateri. Vânturare de vorbe şi etalare de chiloţi însângeraţi. Concluzia quasi-unanimă: arbitrul e vinovat. Tot emblematic.
Aţi crezut că până aici am vorbit despre fotbal ? Nu chiar. Mai gândiţi-vă.
Facebook Comments