The Mânărie

N-am susţinut iniţiativa cu pricina. Pentru că, am socotit, criteriile estetice nu pot fi amestecate cu votul microbistic. Pe Brâncuşi nu-l poţi gusta cu acelaşi organ cu care îl lingi pe Băsescu. Acesta e motivul pentru care am refuzat să susţinem iniţiativa tatulicioturcească. Preferăm să îl iubim pe Brâncuşi fără topuri şi exaltări heirupiste. Să vă amintesc că în vreme ce unii clickăiau la topuri Sabin Bălaşa se chinuie pe patul de spital ? Că Fănuş Neagu sau Dan Iordăchescu sunt aruncaţi afară din casă ? Gataaa, ne calmăm, ne regăsim umorul şi revenim la cestiune.

Spuneam că nu am susţinut iniţiativa. Dar cu sau fără susţinerea noastră ea a existat. Topul, votarea au existat. Iar românii au votat şi l-au dus pe Brâncuşi acolo unde trebuia să fie, acolo unde era în inima lor. ( Şi îmi amintesc de găozeria numită ” Mari Români” şi iar mă apucă dracii ! Harry Potter, fostul director general al TVR e tot liber, banii tot furaţi !).

S-a votat. Iar Brâncuşi a urcat pe primul loc. După care organizatorul, al cărui nume nu-l pomenim, din scârbă, hotărăşte că îşi bagă picioruşul WASP şi bubos în el de vot. Şi că ni-l trânteşte pe Brâncuşi, aleator şi fără rezon, pe locul 22.

Aici chiar mi-a luat foc moţul la bască. Şi consider asta ca fiind un afront personal. N-am votat. N-am susţinut votul. Dar îl ador pe Brâncuşi. Şi această porcărie mi se pare inacceptabilă, o ofensă pe care nu o meritau cei care au votat şi pe care, categoric, nu o merită Brâncuşi.

Acum o să mi se spună că nu ai ce face. Ca întotdeauna când flegma zboară dinspre vest spre est, ar trebui să lăsăm capul jos şi să spunem: asta e !

Dar avem ce face ! Vorba lui Moshe, e loc de un protest gandhist. Pe care îl putem lejer articula noi: refuzând să cumpărăm produsele care sunt promovate prin reclame ale acelor agenţii. Şi mai ales mogulii, refuzând să difuzeze aceleaşi spoturi. Sigur, e pe bani. Atunci să vedem cum e cu marile campanii ele trustului eolian.

Sigur, nu o să se întâmple niciun boicot. Însăşi ideea e naivă. Pe lângă torentele de flegme scurse pe obrajii noştri de atâţia ani, flegma de acum e ca roua de primăvară. Sau nu ? Andrei Bădin ( chiar vă recomand să citiţi articolul lui) şi Corina Creţu au reacţionat şi ei. Puteţi reacţiona şi voi.

P.S. S-ar putea să încurc borcanele şi între galeria britanică şi agenţia de publicitate să nu fie nicio legătură. Din câte ştiu este. Dacă nu e… nu e… Dă-l dracu’ de protest.

UPDATE: Am vizitat aici site-ul onaniştilor respectivi. În dreptul numelui Brâncuşi opţiunea de vot era dezactivată, fiind informat că am votat deja. Deşi nu am făcut-o. Am explicat deja. Am cerut unui prieten din SUA care habar nu are cine e Brâncuşi să verfice şi el. La fel. Concluzie: labagii trăiesc şi în UK.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Explicaţia nu este penibilă, este cinică! Şi cinismul doare mai mult decât penibilul. Este şi o formă de rasism,în acelaşi timp. Recunosc, nici eu nu am votat, practic din aceleaşi motive. Şi apropo, ce se mai aude cu scaunul acela ciobit de la Masa Tăcerii, ca urmare a unei restaurări „măiastre”? Pe la DNA nu sunt amatori de artă?

  2. Am sunat la Mossad: e confirmat: exista legatura directa intre galerie si reclame: au acelasi tata, unu’ Charles Saatchi. De plictiseala socheaza lumea cu expunerea unor opere de arta avangardiste: oaie moarta bagata in plastic, pat cu prezervative, etc, etc (Pe bune!) Controversa asta cu Brancusi e tot publicity, asa ca ii place.

  3. Parerea mea este ca Ministerul Culturii ar fi trebuit deja sa transmita o scrisoare de protest pentru bataia asta de joc. Ca doar astea sunt atributiile lor: sa apere si sa promoveze valorile culturale romanesti si artistii romani. Or fi si ei ocupati cu Summitul NATO?!

  4. Multumesc pentru incredere Mordechai…
    Din cateva considerente, ce tin de timp 😀 (sa i zic liber) si disponibilitate a deplasarii, nu cred ca pot sa va pun la dispozitie decat un set de poze reusite (zic eu) din Brasov sau Moeciu (de Sus)…care apropo…este full de vile (de toate marimile si (evident)toate tipurile de proprietari…
    Puterea poporului! 😀

    ps.
    Sunt cu un „Nikon AF-S 70-300mm f/4.5-5.6 G IF ED VR” pe voi.
    Tot inainte!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...