Două ştiri despre două ţări. Care vor şi ele să se dea o tură cu NATO. Că ne-au văzut pe noi băgaţi acolo şi constantând că, de atunci, nu mai putem de bine, vor şi ele.
Altfel, nicio surpriză: zeusul coaxial e mare susţinător al celor două. Şi mare iscălici de scrisori în acest sens.
Prima ştire zice că: Georgia se oferă să trimită 500 de militari în Afganistan. Hai, tu ! Toţi 500 ? Şi ambele pistoale ? Ei, păi daca e aşa… au căcat-o afganii. Rău de tot şi foarte galben. Da’ n-ar fi mai bine să-şi ţină georgienii cei 500 de şvili şi adze pentru uz propriu şi pansament abhaz?
A doua ştire ne arată că prietenii ucrainieni au hotărât să îşi exprime recunoştinţa pentru scrisorile iscălite de zeus şi şahtioru’ antrenat de „nea Mircea ” . Şi şi-o exprimă aşa cum ştiu ei cel mai bine. Săpând bâstro- bâstro rebiata la Bâstroe. Că insula reptilelor au populat-o, cică. Bravo, Băsescule ! Bă, ce succesuri ai tu !
UPDATE: Şi tot din aceeaşi sursă aflăm, ajutaţi şi de cosmos, că omul iar a vorbit. O ţine langa precum surda cu căpşuna ( pardon). Urmează sosirea lui Putin. Deschidem bursa pariurilor: cu ce mână îl va plezni Putin peste bot ?
Cotele: cu stânga- 4:1
cu dreapta: 6:1
cu piciorul 2:1
cu mâna lui Bush: 1.1: 1
P.S. Declaraţia de la TVR a zeusului e încă o demonstraţie de tupeu gros. Omul îi muşcă de dos pe cei care ” au semnat tratatul Cu Ucraina”. Ceea ce naşte o poziţie foarte acrobatică. Pentru că dibaciul şofer era membru al guvernului care a semnat acel tratat. Iar miniştrii de externe ai guvernelor din perioada ’97-’99 au fost pedişti. Pe atunci nu degeneraseră până la stadiul de pedelici. Deci membri ai partidului al cărui vicepreşedinte era el pe atunci. Sau viitori foşti consilieri ai săi. Tupeu gros.
Mordechai, de ce dracu ne mai facem noi nervi? Tot ce se întâmplă are un sens, doar că eu, mărturisesc, sunt prea idiot să-l înţeleg. Nu ştiu dacă ai apucat să lucrezi pe calculatoarele „Felix”. Ăla, când se supăra, te plesnea cu un „abandon du travail”. Ei bine, eu arunc prosopul! În faţa unui munte de nesimţire nu ai ce face.
Hahaha! Am prins un Felix C nu ştiu cât.
Ok, poate noi notăm nesimţirea fostului social-democrat, actualmente conservator popular şi… liberal.
Dar vă garantez că doamna de la care mai cumpăr borş, coana Margareta, e în extaz. Şi dacă o să-i spună zeusul că la olimpiada de la Feteşti din 1997, adrian copilu minune a câştigat proba de săritură în înalţime, ea o să-l creadă.
Nu mă îndoiesc că-l va crede. De fapt, ăsta e ghinionul nostru, ca naţiune: ne-am născut fără spirit critic, şi asta se vede. Dar tot mai avem speranţe că lucrurile se vor schimba. Totul e să nu se schimbe prea târziu pentru că, vorba lui Keynes, pe termen lung vom fi dat cu toţii colţul!
Vă răspund tot cu un citat. Care spune că „destinul unei naţiuni e totuna cu suma destinelor indivizilor care o compun. Unii indivizi îşi croiesc cu grijă destinul. Alţii nici nu cunosc cuvântul cu pricina. Cei din urmă sunt întotdeauna mai mulţi. Foarte mulţi”
Şi prin urmare, vai de mama lui de destin, care este!
… care n-am avut pe lume :)))
Destin n-avem. Dar avem Cotnari, Jidvei, Murfatlar…
Da’ atunci cind era ministru pe vremea cind el zice ca se vindeau interesele nationale en-gros Ucrainei, de ce nu a facut greva foamei, ca doar era tarisoara lui draga? Haida de, patriotul de el, cita grija si afectiune netarmuita…daca ii pasa de Romania o conducea mai bine!
Greva foamei e floare la ureche pentru el. La beutură să nu te bagi !
baieti, apropo de georgia, voi stiti cati militari avem noi trimisi in irak? sau ca atunci cand s-au dus nici corturi sau uniforme cum trebuie n-aveau? 🙂
Ok. Şi care e ideea? Că dacă noi suntem milogi e standardul jos şi e loc pentru toţi milogii? sau care e faza ?
Prin odăile arhivelor am găsit săptămânalul „Zerkalo Nedelia” care la 8 mai anul cu pricina publica un articol simpatic „Consensul romano-ucrainean”, care se incheia cu frumoasa urare: „Totusi, ridicam paharele de şampanie pentru NATO, pentru diplomatii nostri dârzi şi răbdători’. Unul al nostru, unul al lor: Adrian Severin şi Ghenadi Udovenko. La vremea respectivă Severin a zis că România a semnat Tratatul pornind de la oameni şi nu de la teritorii, într-o logică a interesului românilor din Ucraina, care „se vor declara în număr mult mai mare români”, injectându-şi singuri curaj din buiota tratatului. Tot la vremea respectivă, criticii au vorbit mai degrabă de sacrificiile istorice făcute, însă nu s-a prea explicat (decât la intern) ce sacrificii au fost făcute. De lobby nu era cazul. Premierul Ciorbea afirma, la rândul lui, că Tratatul romano-ucrainean era susţinut de întreaga coalitie majoritară, adică inclusiv de PD, al cărui ministru dl. Basescu era.
@Mihnea
Unde nu stii, nu vorbesti. Acolo România chiar are militari de tot respectul. Chiar aliaţii spun asta.
1. Tratatul cu Ukraina a fost semnat pentru o perioada de 10 ani; in anul 2007 , deoarece nici una din parti nu a propus renegocierea sau desfiintarea Tratatului, acesta a ramas de drept in vigoare (conform clauzelor acceptate la semnare).
Deci, draga Base, shut up si „I-A Politica la baioneta”! lol
2. Hitul zilei (1 Aprilie) la Cotroceni :
Back to USSR , by The Beatles – Aripa stanga 🙂
Corect ! Bine lovit. Mulţam Alandra.