Summit cu rezultate pentru fiecare. Cu succesuri şi eşece. Cu bulane de miliţieni (Săltaţi-i! Găsim motive mai târziu!). Cu Elena Udrea profund mândră de preşedintele ei. Care a făcut nişte pronosticuri. Proaste şi inexacte. Cu Bush; care a obţinut suportul NATO pentru sistemul antirachetă; nu şi MAP pentru Ucraina şi Georgia (mai văd ei în decembrie, la reuniunea miniştrilor de externe). Cu recunoaşterea de către NATO a unei „substantial contribution to the protection of allies … to be provided by the U.S.-led system”….deci, e de bine pentru Bush şi indiferent la ruşi. Pentru ţările care nu au intrat, un sincer „We must give other nations seeking membership a full and fair hearing”. „Stay on course the Future is yours”, ne spunea Clinton după Madrid. Ce să zică şi el… Serbia rămâne cu dialogul intensificat, dacă-l va cere. Estimp, UE a dat bun de tipar la Constituţia Kosovo.
Macedonia stă cu plicul în buzunar; îl poate citi după ce-şi rezolvă convorbirea cu taxă inversă cu elenii. Unii cu numele, alţii cu tradiţia Argeazilor. Chiar aşa, Amyntas şi Machidon vorbeau slavoneşte?! Karel Schwartzenberg, omologul ceh al cioroianului, a anunţat că tracking-radarul e ca şi realizat, negocierile cu americanii fiind încheiate. Urmează finalizarea la polonezi, după care montarea interceptoarelor.
Sarko i-a cântat Love me tender lui Bush, pe acompaniamentul batalionului suplimentar pentru Afgania. Nu degeaba l-a gratulat Jorj cu dubyoasa formulă „the latest incarnation of Elvis”. His little friend, cum ar veni. Deşi îi mai trebuie şi câte un na-na la funduleţ, că s-a dat cu răii aia de la Moscova, în loc să-i mângîie pe creştet pe gruzini şi ucrainieni. La capitolul defecţiuni: charterul jurnaliştilor americani s-a împotmolit la sol. Prilej de comentarii naşpa pe Washington Post. Exemplu: „Why should the White House press corps get such first class treatment while the rest of the flying public is stuck at airports trying to arrange alternative flights? IMO, they can stay in Roumania for the rest of their wretched lives and treat us with stories about the merits of the local wine, and the hookers that inhabit the hotels there”. Da, brandul nostru de ţară merge bine… Sau e o conspiraţie a lui Obama?!
Dar de asta ce ziceti?
http://blog.washingtonpost.com/on-the-plane/bush-in-eastern-europe-april-2008/at_nato_meetings_no_tight_sche_1.html
E, intrucat nu mai are mult din mandat, poate s-o plictisi si el mai greu.
Ideea era ca toate intalnirile au fost decalate.. Auzi aproape 4 ore dineul, ca pana la urma sotiile i-au lasat si s-au dus singure la culcare.. Interesant articolul, nu?
Va urez cateva ore bune de somn! 🙂
Păi chiar câteva ore au fost. Bune…
LA INTALNIREA CU BUSH (2 aprilie 2008) BASESCU ERA „BEAT PULBERE SI TREZIT DIN SOMN” !
In 2 aprilie, Basescu ar fi trebuit sa fie primul la aeroport (Henri Coanda) pentru a lua avionul si a ajunge inaintea lui Bush la Kogalniceanu, unde sa-l astepte pe acesta proaspat ca o dimineata de primavara.
In loc de asta, Bush a asteptat pe aeroportul Henri Coanda (in avionul sau, bineinteles) circa o jumatatea de ora pana a catadictist Basescu sa soseasca si sa decoleze.
La primirea lui Bush pe Kogalniceanu se vedea si din avion ca Basescu avea acea figura specifica de “beat pulbere si trezit din somn”.
Maria Basescu, in pofida faptului ca se stapanea bine (e o femeie de exceptie!) era evident necajita- probabil, ei ii revenise greaua misie de a-l convinge sa se urneasca de acasa.
Iar Laura Bush a facut un revelant gest spontan, cand au trebuit sa se fotografieze toti patru.
Era langa Traian Basescu dar, cand a ridicat capul catre el (iar marinarul i-a spus ceva privind-o) s-a tras spontan in dreapta, “bagandu-se” efectiv in Maria Basescu (asta dupa ce, pentru a salva gestul, Laura Bush a facut cuiva cu mana stanga, dupa ce isi retrasese bratul cu care, initial, inlantuise mijlocul numarului 1 din Deal).
M-a amuzat teribil scena (iar cei de la televiziuni au dat-o de cateva ori): in momentul fotografierii, Basescu era la o distanta sesizabila de Laura Bush- care era lipita de Maria Basescu (aceasta, la randu-i, era tinuta de dupa umeri de Bush si foarte aproape de presedintele american).
Un ochi atent ar fi putut observa si faptul ca, la intalnirea de pe Kogalniceanu, Bush l-a privit pe Basescu “intr-un anumit fel” (evident amuzat dar si intelegator) cand i-a vazut figura si i-a spus ceva la ureche (ceea ce l-a facut pe marinar sa rada si sa-l priveasca pe oaspete ca pe cineva care pricepe “specificul momentului”; texanul l-a inteles- nu e un secret prietenia sa cu alcoolul, din pardalnica-i tinerete).
Intre timp, Basescu si-a revenit (la pranzul de la Neptun- in mod cert, “s-a dres”).
Dar figura lui purta in continuare acel “marcaj” inconfundabil.
E drept, in urmatoarele zile nu a recidivat.
Sau, nu atat incat sa se observe jenant (.