Blogul ăsta n-ar face doi bani fără voi, cititorii noştri. Şi m-am hotărât să o recunosc şi să vă mulţumesc. Pentru că, mulţumită vouă, blogul ăsta nu mai e doar al meu şi al lui Moshe.
Link-urile furnizate de voi, comentariile voastre sunt de multe ori mai interesante decât articolele noastre. Şi, har Domnului, atunci când o luăm pe mirişte, tot voi ne luaţi la remorcă.
Alergând între două bloguri şi scrisul celălalt îmi vine, deseori, greu să păstrez ritmul pe care mi l-am impus. Ieri, comentând pe blogul Corinei Creţu, natura aiurită şi Alzheimerul incipient m-au făcut să-i încurc pe Kant cu Nietzsche. Alt’ dată m-am trezit furnizând un comentariu, dar uitând să dau link-ul spre ştirea propriu – zisă. Dar aţi apărut voi, prietenii noştri, în ajutor. Leibovici – mulţumesc, Leibovici- dându-mi cu Immanuelul în cap. Alţii furnizând link-urile corecte. Tuturor vă mulţumesc. Rămâneţi vigilenţi, dar, hei, nu prea tare că ne bagă rabbi la tuns canişii.
Trebuie recunoscut…
„21,534 hits”
Sunteti mari.
Bravo.
Alex, suntem Moshe şi Mordechai. Mari sunt alţii. Iar meritul pentru x hits e al vostru.
E, si noi trebuie sa va multumim. Cu blogul vostru, zambim si noi mai des.. 🙂 Cat despre greseli, toti gresim, nu va mai faceti atatea probleme. O zi buna. Si multumesc.
Ehei… nu-mi spune de greşeli, Corina. Mulţumesc. Zi bună şi ţie.