Albania mare

Notam acum ceva vreme că o eventuală neadmitere a Macedoniei în NATO poate complica foarte mult situaţia acestei ţări şi situaţia din Balcani în general. Deci, telegrafic:

Din fericire temerile mele au fost infirmate şi până acum România nu a fost constrânsă să recunoască independenţa noului „stat” Kosovo. Deocamdată.

Nu am să despic acum firul în patru analizând cât de întemeiată este obiecţiunea Greciei şi cine are dreptate în această stranie şi inutilă confruntare. Dar dacă ne facem timp de-o clismă si-o analiză trebuie să notăm că situaţia din această regiune a Balcanilor devine tot mai complicată. Asta pentru că sârbii din Kosovo vor la rândul lor să se autonomizeze, urmaţi probabil de cei din Bosnia. Pe de altă parte, deja albanezii din Macedonia încep să vocalizeze primele note din tangoul autonomiei. Iar chemările la o Mare Albanie devin tot mai frecvente şi tot mai evidente.

Timp în care europenii sunt ocupaţi cu pacificare Afganistanului sau cu yahturile de lux capturate de piraţi pe coastele Africii.

Albanezii au dreptul la propria identitate. Indiscutabil. Iar primirea Albaniei în NATO le va garanta asta. Nu acelaşi lucru se va întâmpla cu Macedonia. Iar harta de mai jos, deja începe să nu mai fie doar un deziderat.

P.S. Karakas, nu mai ştiu nimic de tine. Dă un semn să ştiu că nu te-au săltat ăştia.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Eu am inteles ca la un moment dat in Macedonia zburda pe campii NLA, un fel de UCK local. Cum, probabil Macedonia a aplica procesul cu Lesson Learned de la Serbia, au incheiat un acord cu NLA (Ohrid Agreement) prin care NLA recunoastea guvernul Macedoniei, preda armele. Evident nu pe degeaba ci pe niste drepturi in plus.
    Acu’e posibil sa dea cu piciorul la ce s-a rezolvat odata, ca doar oricui i se uraste cu binele…
    De curand aruncand un ochi in wikipedia la UCK am citit ca de fapt la inceput nu vroiau indepedenta Kosovo ci un Kosovo republica in cadrul federatiei yugoslave. Unde dai si unde crapa…

  2. Care raspuns si la ce? Albania Mare cu o bucata din Macedonia? Nici eu nu stiam de Ohrid dar intr-o discutie a doua zi dupa declararea independetei Kosovo mi-a zis un amic ca o sa fie probleme in Macedonia ca au mai fost. Cum nu mai erau m-am apucat sa caut sa vad de ce nu mai sunt…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....