Ştiri şi chestii pentru maniaci

Demenţa asta cu cristalele Swarovsky se întinde ca ciuma. De la chiloţei la Ipod, de la telefoane la perdele, de la sutiene la „răţuşte”, nimic nu scapă de sticla cu pricina. Aşa că de ce ne-ar mira o budă îmbrăcată în respectivele cristale? Pe când şi hârtia igenică din cristale Swarovsky?

Daca tot ati adus vorba de maniacii computerului, va recomand un articol interesant:
http://www.nytimes.com/2008/04/06/technology/06sweat.html?_r=1&scp=1&sq=blog,%20health,%20Russell%20Shaw&st=nyt&oref=slogin
M-a cam speriat, sa fiu sincera..
Felicitari pentru articolul cu prostia..

@ Constantin Gheorghe
Ei spun că ar fi chiar diamante. Oricum tot bling-bling. De hârtie igienică nu ştiu, dar pe aici sau mai văzut suzete şi pamperşi decoraţi corespunzător.
Ca vechi prieteni trebuie de acum să recunoaştem că nu avem noi esteticul evoluat.

@ Corina Creţu
Corina, mulţumesc pentru link. Articolul cu pricina mi-a fost sugerat de preumblarea pe blogurile unor prieteni dragi. Unde până la o necesară igienizare în spaţiul comentariilor vom înceta să ne arătăm o vreme. Prietenii rămânându-ne dragi în continuare.

Multumesc.

Nu ai de ce, Corina. Suntem cinstiţi. Şi statornici prieteni,

Mişto googleforyou. Sper să funcţioneze bine. Mă tot gândesc că, în curând, o să reuşesc să aflu unde mi-am rătăcit cheile dând o simplă căutare pe google. Mi se întâmplă adesea să îmi doresc să fie posibil 🙂

Am început şi eu să citesc de la coadă ultimele postări şi abia acum am priceput de unde vine ideea articolului cu prostia. Nu ştiu tu pe unde ai umblat, dar şi eu am găsit cu tonele prin unele colţuri virtuale. Da, chiar şi pe ale unor prieteni dragi. Şi parcă se înmulţesc cu cât ne apropiem de campania electorală oficială, cealaltă se derulează non-stop… 🙁

Sper că nu sunt decât diamante industriale! În fond, dacă nu ar exista o cerere, poate că nu ar fi apărut hidoşenia aia! Că tehnologic nu a fost nimic de demonstrat!
Hiperburghezia nu mai are pe ce-şi cheltui banii.
Mie, prietene, îmi plac ceasurile. Am văzut, e o modă acum, nişte oribilităţi, cu mecanismele la vedere, cu tot felul de fante şi gemuleţe, la nişte preţuri ameţitoare! Milioane de euro!
Ceva e în neregulă cu lumea noastră!

@ Sătmăreanca
Aşa este. Şi ştiu că există si legătură de cauzalitate între campania electorală şi prostie. Dar, ca în povestea cu oul şi găina, nu mai ştiu care a fost prima.
I google for you e un elocvent exemplu exemplu de externalizare.
Cât despre prieteni… ne sunt prieteni şi gata. Putem citi şi fără să comentăm. Şi ne putem îngriji de binele lor şi fără să o declarăm.

@ Constantin Gheorghe
Slăbiciunea ceasurilor o am şi eu. Într-o epocă vieneză, am avut un patron generos care mă mai premia şi astfel. Altfel rămân cu admiratul. Dar un Breitling tot mai ţin la mână.

N-ai gusturi rele! Să nu-ţi fie de deochi! Dar e un ceas demn de acest nume, nu o demenţă pentru epatat noii îmbogăţiţi!

Cadou. Cadou. Când îl primesc cadou mi-l permit:)

Bun şi cadou, să fie primit! Dar ce făceai dacă era bătut cu pietricelele alea demenţiale? Aveai curaj să te expui în public cu el?
Noi suntem din clasa de mijloc şi îmi place să cred că avem gusturi cuminţi, fără a fi convenţionale. Sau mai bine zis apreciem frumosul exprimat în dulcele stil clasic. Care va fi mereu la modă, deşi moda e domeniul efemerului.

si eu si eu ca sa ma laud (argument al articolului anterior) am un cronograf lemania din 1940 plin de cercuri concentrice ( pe care, un gheseft, l’am luat cu 3oo de euroi) si toata ziua ma uit, prostit de placere, sa vad ce regulat si la timp mi se scurge viata.

Şi totuşi, de câte ori văd fotografia mă întreb: chestia aia există cu adevărat? Dumnezeule, multă lume sărmană!

@ Constantin Gheorghe

A existat şi un astfel de cadou pietruit. La încheierea contractului şi îndeplinirea… obiectivului. A fost valorificat corespunzător fiind iute prefăcut în numerar. Iar numerarul în o ediţie priceps din Dickens şi alte asemenea nimicuri de la anticari.
Chestia prea există. Şi pamperşii cu swarowski… sau cum l-o chema. Dacă urmaţi linkul veţi mai găsi şi alte trăznăi bking-bling. Iar dacă vreţi am o colecţie de foto cu tot felul de toalete dichisite şi pietruite. Deh, am şi eu păsăricile mele.
http://www.oobject.com/category/oil-boom-diamond-kitsch/

@ Ciupico

Tu poate nu realizezi, dar ne transmiţi nişte oftică:) Glumesc. Să-l stăpâneşti sănătos. Face înzecit. Dar nu de preţ e vorba.

Eu am un Sector cronograf, cam cât o ceapă, dar îmi place că este extrem de precis, fiind un mecanism cu cuarţ. Este elegant prin simplitate, nu bate la ochi, excepţie făcând mărimea carcasei, de fapt grosimea ei, că diametrul mecanismului e standard.

Cam aşa e şi Breitlingul meu. De vreo juma’ de kil. Dar mă menţine în formă.

apropos de ceasuri va recomand un film genial ( vorba francezului) ” kennedy et moi” de prin ’99 sau 2000 facut de Karmann parca, cu jean-piere Bacri. filmul e acru rau si se învîrte în jurul Hamiltonului pe care Kennedy îl purta la mîna la Dallas.

Cunoaştem:)

Prietene, am un răspuns pentru tine: un anonim îmi semnalează, pentru tine, o carte apărută în 1996 la Meridiane, cu titlul, ai ghicit! Economia bunurilor simbolice. E scrisă de Pierre Bourdieu. Se pare că o primă ediţie ar fi apărut în 1979. Mărturisesc, nu am şi nu am citit cartea. O voi căuta. Dar ştii, există o chestie numită poligeneza formelor culturale. Nu-ţi spun ceva nou, dar suntem cinci miliarde! Imposibil să nu se găsească doi să inventeze apa caldă şi mersul pe jos în părţi opuse ale satului global. Asta e, nimeni nu-i perfect!

Eroare, e vorba de 1986!

Am să o caut. La bibliotecă ar trebui să se găsească. Interesant. Să vedem dacă e acelaşi lucru. Oricum, mulţumesc.