AcasăCamera de gardaDouă întâmplări

Două întâmplări

Ieri m-am luat cu diverse alte treburi şi nu am avut vreme să scriu despre cele două stiri ale zilei. Şi mi-am şi propus, pe cât posibil, să nici nu mai scriu la iuţeală despre orice.

Haideţi să luăm la microscop cele două întâmplări de ieri. Şi, ca de obicei, comentariile voastre vor fi de mare ajutor.

Am să pornesc în ordine invers cronologică. Demisia lui Cioroianu. Care nici măcar nu e un eveniment. Ci un lucru firesc, venit mult prea târziu. Am scris destul despre Cioroianu ca să nu mai fiu silit să reiau acum toate nestematele gândirii sale, toate nefăcutele mandatului său. Cioroianu a reuşit să demonstreze şi altora un lucru pe care îl aflasem de mult: că un om cu aparenţa inteligenţei se poate vădi a fi un prostănac din cei mai siniştri.

Faptul că el a ajuns ministru de externe spune mult despre partidul care l-a propus. Şi despre cei care l-au girat. Iar aici va trebui să constatăm că Băsescu a avut dreptate opunându-se ferm acestei numiri. Marinare, ce să-i faci, nu te-am crezut ! Ştii povestea cu Petrică şi lupu’ !

Nu am să insist prea mult asupra evenimentului. Bine că am scăpat de jenă. Ducă-se. Doar că omul nu putea să plece pur şi simplu. Avea nevoie de o ultimă ieşire la rampă. De încă un număr. Aşa că a organizat o conferinţă de presă. În care a produs un discurs lung şi tâmpit. Lăsându-şi narcisismul să mai parcurgă etapele unui ultim orgasm. Folosirea morţii nenorocitului ăla din pârnaia poloneză ca pretext pentru o demisie, care trebuia oricum să vină, a fost de toată jena, oferindu-ne prilejul unei ultime flegme, de adio. Conferinţa de presă a fost ridicolă, ca şi cel care o organizase.

Dar demisia lui nu mi-a produs nicio bucurie. Doar vremelnică uşurare. Pentru că urmează nominalizarea unui nou ministru. Şi cunoscând resursele liberale… se sparie gândul. Ce aţi spune dacă, invocând interesul naţional, Tăriceanu l-ar invita pe Cristi Diaconescu să preia ministerul ? Faină situaţie, nu ?

Foto Alex Mazilu

Şi ajungem al cel de-al doilea eveniment al zilei. Nominalizarea candidatului PSD pentru PG a capitalei. Iar nominalizatul este Cristi Diaconescu.

Pe Cristi Diaconescu l-am remarcat pe când era secretar de stat la ministerul de externe, în guvernul Adrian Năstase. Un tânăr discret, inteligent, competent şi de un enorm bun simţ. Calităţi pe care le-am apreciat şi mai mult atunci când a devenit ministru al justiţiei, în acelaşi cabinet. L-am urmărit apoi pe tânărul senator de Constanţa în diverse ocazii. Şi nu am găsit decât cuvinte de laudă pentru acest om. Ba nu. Greşesc. A fost şi ceva care, la un anumit moment, m-a făcut să îmi pun nişte întrebări. Blogul său. Pe care îl urmăream într-o vreme. Şi unde constatam că nu greşeam. Că aşa e: Cristi Diaconescu era un om deschis spre dialog, preocupat, cu autentice convingeri de stânga. Modest, discret şi de mare bun simţ. Apoi, după o vreme blogul său a rămas doar o pagină goală. Şi aşa e şi astăzi. Atunci m-am găsit întrebându-mă dacă nu cumva i-am găsit şi cusurul: acela de a abandona prea uşor un lucru odată început. O anume delăsare. Întrebare la care nu am încă un răspuns.

Pe scurt Cristi Diaconescu este unul dintre puţinii politicieni pe care îi stimez, unul pe care l-aş vota fără ezitare. Dacă ar candida la funcţia care i se potrivesţe şi pe care o merită.

Şi am ajuns la nominalizare. Nu sunt bucureştean. Dar dacă aş fi ( fie şi de 27 de zile) nu sunt sigur că l-aş vota. Chiar dacă îmi place. Chiar dacă e de stânga. Chiar dacă Blaga îmi displace din toate punctele de vedere. Pentru că, tot aşa, îl ador pe Harry Tavitian, dar nu l-aş vota ca primar al Constanţei, dacă prin cine ştie ce nebunie, Harry ar descoperi că există si politică pe lume. Din fericire nebunia frumoasă a lui Harry se manifestă mult mai creator în geniale treceri peste clape. Şi în demenţiale împerecheri de sunete. Dar despre Harry e musai să scriu la o alta ocazie. El fiind una din marile comori ale oraşului meu.

PSD avea deja un candidat pentru PGC. Sorin Oprescu. Un candidat valabil, articulat şi cu reale şanse de a căştiga. Dar bancul prost care a devenit acest partid nu se putea manifesta logic, coerent şi eficient, ar fi fost prea simplu. Pentru că partidul acesta are şi Vanghelie. Şi astfel ne-am trezit pentru o vreme cu o vânturare de nume de potenţiali candidaţi: Oprescu, Ponta, Vanghelie, Mitrea… în fine Cristi Diaconescu. Iar atunci când, în cele din urmă, un partid îşi nominalizează candidatul în spiritul lui „pupat toţi piaţa endependenţi”, când desemnarea are ca rost împăcare mofturilor şi sughiţurilor din partid şi nu propunerea unui candidat cu şanse reale, atunci e evident că acest partid are o problemă. Şi, din punctul meu de vedere, e nevotabil. Pentru că nu poţi cere bucureştenilor să voteze soluţia care l-a împăcat pe Vanghelie, soluţia care l-a calmat pe Mitrea şi relaxat pe Geoană. Bucureştenii au dreptul să voteze ceea ce cred ei că li se potriveşte. Iar, conform sondajelor, acesta era doctorul.

Soluţia oferită ieri de PSD nu a fost una care sa ofere satisfacţie bucureştenilor, ci una care să împace găştile din partid şi orgoliile vanghelioţilor. Aşa că să nu mire pe nimeni dacă bucureştenii vor trata aşa cum cred ei această soluţie. De altfel este grav dacă un personaj de tipul lui Vanghelie ajunge să aibă atâta influenţă şi să stârnească atâta zarvă într-un partid care şi-ar dori să fie luat în serios. Atunci când, de dragul lui Vanghelie, un partid ejectează un om precum Sorin Oprescu, acest partid merită o contemplare de dedesubt a pragului electoral.

După nominalizarea de ieri Marean se arăta mulţumit, încântat de soluţia găsită. Şi gata să îl sprijine pe Diaconescu în campania electorală. STOP. Rewind. Deci să vedem… acum marele, eminentul Marean e mulţumit ? Păi el tot nu a fost nominalizat ! Şi atunci care e motivul satisfacţiei ??? A, da ! Obiectiv îndeplinit! Pentru că adevăratul obiectiv era eliminarea din cursă a lui Sorin Oprescu. Adică un adversar al lui Geoană. Care, dacă ar fi câştigat- şi avea toate şansele să se întâmple aşa, ar fi devenit periculos de puternic în PSD. Pentru Marean şi Mircea. Şi mai e ceva. Nici Băsescu nu ar fi fost foarte fericit de situaţie. Iar pentru unii pesedişti fericirea lui Băsescu e extrem de importantă.

Am spus că, din păcate… sau din fericire, vom vedea, Cristi Diaconescu nu are nicio şansă. Vom vedea dacă am avut dreptate. Dar Cristi Diaconescu se potriveşte la primăria capitalei ca Bănel Nicoliţă în Lohengrin. Eu nu mi-l imaginez pe Cristi cu pufoaica în spinare ieşind la zăpadă să coordoneze plugurile. Nici alergând, cu cizmele de cauciuc în picioare, să pună pompele la scos apa din pasajul Obor. Şi nici stând cu Prigoană la tocmeală pe preţul tonei de gunoi. Cum nu l-am văzut nici pe Videanu. Şi nici n-a fost cazul. Nu am îndoieli că, dacă ar câştiga, Diaconescu s-ar strădui să facă o treabă bună. Atât cât ar putea. Doar că asta nu e căprăria sa. Şi, oricum, am certitudinea că vor avea grijă colegii săi să nu câştige, să nu-l supere pe Zeus. Pentru că adevăraţii adversari ai lui Cristi Diaconescu în această campanie nu sunt Blaga sau Orban, ci Geoană şi Vanghelie.

Una peste alta mi se pare că nominalizarea lui Cristi Diaconescu e o enormă risipă de competenţă. Personal îi urez succes. O să aibă mare nevoie. Deşi nu cred deloc în acest succes. Vom vedea. Iar acum eu tac, vorbind deja mult mai mult decât de obicei. Şi vorbiţi voi.

P.S. Pentru alte puncte de vedere vă recomand să-i citiţi pe Andrei Bădin, Sătmăreanca şi Nenea Cosmos.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

32 Comments

  1. Muncă serioasă aici, nu glumă. La cât ai vorbit, nu ştiu dacă se mai poate zice ceva. Ai abordat toate feţele posibile 🙂 Mai spun doar că Diaconescu îşi poate angaja consilieri care să negocieze preţul gunoiului, iar el să vegheze din umbră.
    Eu sunt entuziasmată şi am spus de ce, vreau şi sper să o primească diplomatic în freză toţi buldogii lui Zeus 🙂

  2. Dacă nu aş avea interzis la comentat despre PSD, l-aş fi semnat, în calitate de coautor! Dar este o nebunie să le spui bucureştenilor: idioţilor, noi ştim mai bine cine e bun pentru voi! Iar grija pentru mulţumirea şi fericirea lui Băsescu devine obsesie la unii din partid! Explicaţia să fie la DNA?
    Cu toate astea Blaga, dacă vrea să câştige, va trebui să se întrebuinţeze serios. Şi gura lumii spune că, pentru a reuşi, trebuie întâi înţărcat. La vârsta lui?

  3. Crina, nu m-ar deranja să greşesc. Existenţa acelor consilieri nu schimbă nimic.

    @ Constantin Gheorghe
    Am înţeles liniştea pe care v-o auto-impuneţi. Blaga… uşor nu-i va fi. Are de luptat cu Orban şi Guşă. Care -s tari în clanţă şi nu au subţirimea obrazului pe care o are Cristi. Dacă va câştiga… nicio surpriză. Dar abia dacă va pierde începe periniţa. Oho.
    Despre înţărcat nu e cazul. E parte a doctrinei partidului neînţărcarea.

  4. Bună doctrină! Într-o ţară care a avut în istorie un episod de înţărcare furioasă, cu smulgerea viţei de vie cu tot, la ce să te aştepţi de la doctrine?!
    Cât despre Băsescu, pentru el e vital să fie primar unul din PD-L, pentru că altminteri e jale! Arhivele Primăriei ascund multe, şi ar face deliciul oricărui procuror de la DNA, un DNA scăpat de Daniel Morar…

  5. Corect ! Corect ! La PGC sunt multe „bordeie”. Multe.
    Iar ideea unui DNA nepolitizat nu e rea. Dar nu se va petrece prea curând. E cobvingerea mea că nu pliticienii vor schimba ţara. Ci justiţia, atunci când va funcţiona corect. Adică niciodată.

  6. O analiza corecta a ” cazului Diaconescu „.Am pus in ghilimele pentru ca un partid care are ca port-drapel tandemul Geoana-Marean (care este ) nu are ce cauta pe scena politica la nivel decizional. Sunt psd-dist dar voi vota Blaga ! De dragul si pentru bunele lui Cristi Diaconescu.

  7. Am avut impresia la un moment dat ca PSD incearca „modelul” Stolojan – Basescu. Il anuntam pe Mitrea (sau Vanghelie) drept candidat; cu o zi, doua inainte de inchiderea listelor, scoatem candidatul „adevarat” (the real bulldog lol) . Spunem ca celalalt e putin bolnav 🙂 da’ il avem pe asta sanatos. Ma gandeam ca Oprescu va fi acela (adica cel sanatos).
    Acum sunt chiar contrariata . Nu mai inteleg nimic.

  8. Bun, la punctu’ unu: sa zicem ca Basescu a avut dreptate cind a refuzat sa il numeasca pe Cioro. Da’ nu a zis si el public, „dom’le, Io, Basescu Voda, Unsul Domnului, dat fiind faptu’ ca fac dragoste cu poporul non-stop (Viva Viagra!), am totusi si o propunere pentru Externe…”. Adicate-lea, in afara de Avramescu, nu are si el niste favoriti acolo la Palat, ceva fosti Capitani cu care se spritzuia pe la Anvers, de a uitat tigara aprinsa linga motoare?

    Doi: despre Cristi Diaconescu si falfaiala cu candidatul la Primarie, eu unul nu pricep, ce atita circ si la PSD? S-au molipsit cu totii de virusul asta (scadiloza) cu care a infectat Basescu tara?

  9. printilor, si daca Sorin ar hotari sa candideze independent…cum ar fi?
    uite, eu nu votez cu psd-ul ..nici cu pdl-ul …nici cu pnl-ul ..insa pe Sorin l-as vota cu draga inima.
    parerea mea este ca Sorin isi pierde timpul amarnic prin partidul ala…si n-a avut decat de pierdut pe chestia asta pana acum (cele mai faine lovituri sub centura…de la ai lui le-a incasat).
    nu cred ca sunt singura care l-ar vota pe Sorin…daca se va hotari sa se rupa de vanghelie&comp.

  10. Cred ca functia pt. care candideaza Vanghelie i s-ar fi potrivit mai bine lui C. Diaconescu; o functie care a devenit chiar mai importanta (cel putin d.p.d.v. al legitimitatii) decat cea de parlamentar , datorita noului sistem de vot.

  11. Nu înţeleg, la ce te referi ? La ce funcţie candidează Vanghelie ? Pe site-ul lui… candidează la primărie. Pe site-ul PSD Geoană pe săturate. În rest nimic. De pe site-ul ăla nu ai de unde şti cine le sunt candidaţii. Doar ce a mai expirat Geoană.

  12. Ieri l-am auzit pe Vanghelie spunand ca el este candidatul PSD pt. Consiliul General – Presedintele Consiliului General.
    A spus-o chiar el , ieri. Din modul in care a spus-o, eu am inteles ca s-a si luat hotararea.
    A spus ca va candida si la sectorul 5 dar si pt. Consiliu.
    Poate ne da cineva o informatie exacta .

  13. buna,
    eu cred ca va cîstica C Diaconescu. ( asa îmi apare de la Bruxelles) chiar daca nu e potrivit pentru job. Bucurestenii o sa voteze, aia care o sa vina la vot, pe invers (blaga ); ma rog asta e scenariul care mi’ar place. (dar în general ce îmi place mie nu iese).
    asta daca psd-ul vrea primaria ; caci s’ar foarte putea s’o n’o vrea.si poate în componenta actuala nici n’o merita. oricum ar fi , pentru Diaconescu, daca va cîstiga exista si posibilitatea de a se trezi cu un consiliu pe
    opuse ; primaria poate fi pentru el un ascensor- ascenseur pour l’échafaud , ca asta ascult acum.
    cu cioroianu am prevazut dezastru’ de la auditia din comisia pentru externe. da’ pe mine nu ma asculta nimeni. ( pe voi baremi va citesc unii)
    iar despre Harry Tavitian , cînd ai sa scrii articolul poate am sa ma bag si eu în seama sa’ti spun cum ne’a povestit el într’o seara cum de cînta el (atunci) în românia si nu în armenia.

  14. Hahahaha
    Povestea aia a lui Harry o ştiu. O spune des. Categoric am să scriu despre el. Mă bate gândul chiar la un interviu. Vedem.
    Cât despre Cristi Diaconescu… îmi doresc să mă înşel şi să câştige.

  15. Deci, constănţean. Ca mine. Harry Tavitian bate toaca la Biserica Armenească, la doi paşi de vila lui taică-meu, de pe str. Callatis… Ce lume mică!

    E adevărat că stau de 11 ani în Bucureşti, unde am prins şi ceva cheag, dar sufletul, mă-nţelegi, tot la malul mării a rămas… 🙂

  16. Marean vedea dincolo de primarie, a fost blocat de gruparea Iliescu.
    Iliescu dorea doar status-quo in partid, a fost ajutat de Mitrea.
    Geoana se dorea patronul politic al alegerii democratice in PSD, a fost ajutat de Hrebe, Marean si grupul de la Cluj.

    Cristian Diaconescu ar trebui sa tranforme handicapul numirii fortate in avantaj:

    – sa preia intentia lui Marean- sa isi proiecteze altfel in PSD candidatura, adica sa convinga memebrii PSD Buc ca e mai bun ca Vanghele,
    – sa nu scape ocazia sa isi spunA propria parere visavis de echilibrul din partid ca alternativa la discursul lui Iliescu,
    – sa spuna pe nume ce nu e democratic in PSD si astfel sa se indeparteze de Geoana si grupul de la Cluj.

    Oricum, la acest „botez politic” Diaconescu nu mai poate fi dus de mana ca fata mare de catre Cati Andronescu.

  17. Semantic, îţî dau dreptate. Om vedea. Aşa e, Cristi Diaconescu poate lua cursa pe cont propriu şi mă poate infirma ( ceea ce nu e important) şi poate deveni o alternativă serioasă la… ştim noi ce ( iar asta e important).

  18. Din pacate ( pentru PSD) Diaconescu nu e decat terminalul, tastatura.Cel ce ” bate ” la aceasta este si va fi Marean.Si, asa cum ati scris, nu Marean este problema, Problema este LINISTEA LUI BASESCU. Numai daca esti orb (politic) nu poti sa vezi ca un Oprescu pe post de castigator inseamna , 99,99 % , Oprescu Presedinte PSD,Oprescu contracandidat al lui Basescu si ,la fel , inseamna un Basescu invins. Ori Geoana lucreaza de mult timp pentru Basescu si a facut totul pentru a-i asigura cel de al doilea mandat.

  19. @ Klaus Steinberg
    De acord. Asta spuneam şi eu.

    @ blogideologic
    Să fim cinstiţi, printre cei care l-au girat, chiar şi simbolic, se numără şi unii dintre noi. Personal mă văd pus în incomoda situaţie de a spune că, la acea vreme, mi se părea ok nominalizarea sa. Chiar dacă nu îmi inspira nicio încredere personajul, simplul fapt că Băsescu i se opunea, îl făcea, dintr-o dată digest. O bună dovadă că nu întotdeauna duşmanii îţi vor răul şi prietenii binele.

  20. @ Mordechai
    Desi a avut acces la Memoriile lui Winston Churchill inca inainte de 1989, Adrian Cioroianu nu le-a citit! Or, nu poti sa iti formezi o imagine corecta despre cel de al doilea razboi mondial, mai ales despre implicarea României, fara sa fi citit acele memorii! Ca profesor universitar de istorie, Adrian Cioroianu a turuit o gramada de prostii despre cel de al doilea razboi mondial. Adrian Cioroianu ne-a fortat sa ne punem cenusa pe cap chiar si acolo unde Winston Churchill scrie in mod expres ca militarii români au actionat perfect justificat! Winston Churchill stia ca exista documente pe care nu le putea contrazice. Daca era ceva mai citit, Adrian Cioroianu ar fi mobilizat diplomati si fonduri pentru a obtine copii certificate dupa acele documente istorice, de valoare incomensurabila pentru noi!

  21. „Chiar nu importă dacă l-a citit pe Churchill.” Pentru un profesor universitar de istorie? Cat despre ‘memoriile madamei de Pompadour”, de fapt nu exista.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...