AcasăAnarhisti din toate tarileDoctore, simt ceva mortal...

Doctore, simt ceva mortal…

” -Păi, ce, bă, asta e politică ce faceţi voi ?

-Dar ce e, bă, Ţugurlane ?

– Prostia din capul vostru, aia e !”

( Marin Preda – Moromeţii / citat din memorie)

Părerea mea despre Cristi Diaconescu am spus-o. Despre candidatura sa la PGC asemenea. Aşa că nu revin, nici nu insist. Vom vedea dacă m-am înşelat. Şi nu peste mult timp.

Mă întorc, totuşi, la doctorul Sorin Oprescu. Pentru că, din punctul meu de vedere, în ceea ce priveşte candidatura sa, lucrurile nu sunt deloc nici lămurite, nici definitive.

S-a tot vânturat ipoteza unei eventuale candidaturi independente a doctorului, în cazul în care partidul din care face parte nu-i va acorda sprijinul aşteptat. Iar acest sprijin nu a venit. Previzibil. Motivele nu le mai enumăr. Am vorbit deja despre asta.

Întrebarea care rămâne este dacă ar trebui ca doctorul să îşi menţină hotărârea de a candida independent. Eu spun că da. Doctorul este obligat să o facă. Cu toate riscurile pe care le impune această candidatură. Pentru că doctorul are ceva de demonstrat. Şi o imagine de apărat. Pentru că lumea nu începe şi nici nu se sfârşeşte cu Vanghelie. Şi nici cu PSD. Iar candidatura doctorului poate avea şi o altă semnificaţie. Aceea a unui mini-referendum. A unei consultări populare, dacă vreţi, în care, de această dată alegătorii sunt chemaţi să spună limpede şi fără echivoc ce cred despre taberele din PSD. Să aleagă între Geoană şi Vanghelie, pe de o parte, şi Sorin Oprescu şi cei din jurul său, pe de altă parte. Cristi Diaconescu poate fi, din păcate, o victimă colaterală a acestei confruntări.

O candidatură independentă a lui Oprescu ar putea fi şi ar trebui sprijinită discret de toate acele forţe din PSD care se opun lui Mircea Geoană si vanghelizării partidului. Iar pentru Oprescu miza nici nu ar mai fi obligatoriu câştigarea alegerilor, ci un scor superior celui al candidatului oficial al partidului. Situaţie în care Geoană ar avea multe de explicat. Iar o demisie un gest necesar şi logic.

Iată de ce cred că doctorul este obligat să candideze independent. Pentru că, deja, miza nu mai este Primăria Generală a Capitalei, ci igienizarea PSD-ului.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. E complicat. Dar problema nu e doar a lui Oprescu, dacă mă înţelegi. Şi rămân la ideea că pentru el miza e scorul obţinut faţă de candidatul oficial al partidului ( în cazul de faţă,din păcate, Cristi Diaconescu), mai puţin în faţa lui Blaga.

  2. Am înţeles exact ce ai spus. Dar nu cred că ar ieşi oricum foarte bine ştiind că a împărţit electoratul PSD din cauza unor orgolii personale. Apoi, nu sunt aşa sigură că ar lua mai multe procente decât Cristi D.? Îmi dau şi eu cu presupusul de la marginea evenimentelor 🙂

  3. Şi eu tot cu presupusul. Ok, doctorul poate rămâne aşa cum e. În postura de veşnic fentat de ai lui. Că împărţirea electoratului nu ar ieşi bine… ok. Pentru cine?
    Până la urmă facă ce vor. Sau ce le porunceşte brainiacul Vanghelie.

  4. si eu as vrea sa candideze ( din aceleasi motive expuse de tine) si nu sunt un fan a doctorului. ma tot gîndesc ca poate o sa se nasca si un partid de stînga în care ca sa fi mare nu trebuie sa fi marean sau manelist minune. dar ti’am mai spus ca, ce mi’ar place mie nu iese … putin ar conta ce rezultat ar obtine.ci speranta ca ar putea sparge partidul. cred însa ca cineva sau ceva trebuie sa’l motiveze mai tare decît scîrba care’l cuprinde în mod natural în momentul de fata inconjurat de iubitii lui coledji si pretini.

  5. Sa mai vedem, sa mai analizam, sa ne mai socotim.
    Nu imi e clara intrebarea: „daca sa isi mentina hotararea de a candida”.
    Tactic, sahul lui Oprescu la Vanghele a functionat, bref Oprescu l-a ajutat pe Diaconescu sa ajunga candidat.
    Revin dupa primele reactii la anuntarea echipei PSD dela primariile de sector.

  6. Vederea mea speculativa si post-factum(repet, foarte speculativa) este urmatoarea si este model „Iliescu”:
    – candidatura lui Vanghele ar fi un pas decisiv in intrarea acestuia la varful PSD;
    – altcineva trebuia impus si care respecta „anumite” conditii;
    – singurul motiv prin care Vanghele poate fi convins sa renunte este perspectiva reala ca un alt candidat PSD sa ii atraga destul de multe voturi din propriul bazin astfel incat sa nu intre in turul 2;

    Pe scurt a fost acceasi schema de la reintrarea lui Nastase in Consiliul National:
    „Surse din PSD sustin ca propunerea facuta de Ion Iliescu arata faptul ca Adrian Nastase are mari sanse de a castiga lupta pentru presedintia Consiliului National. Aceleasi surse spun ca, in cazul in care nu ar fi avut semnale in acest sens, Iliescu ar fi propus convocarea unui Congres Extraordinar, la care Nastase ar fi candidat pentru o functie de conducere.”- hotnews

    Schema e simpla: Candidatura lui Oprescu creeaza o asa de mare criza in partid incat e mai bine ca Vanghele sa renunte la candidatura la primaria generala a capitalei.
    Insa, ca orice speculatie nu bag mana in foc ca asa a fost. 🙂

  7. total de acord
    sunt de dreapta şi nu l-aş vota, însă (deşi cred că ar pierde) candidatura asta ar putea aduce respectabilitate stângii la noi… după locale, stânga ar putea deveni frecventabilă
    părerea mea

  8. Miza, intr-adevar, nu este Primaria Capitalei, asta se vede cu ochiul liber, doar ca lupta pe care incearca el sa o duca este disproportionata. Acest partid si-a permis un lucru inadmisibil si care nu se petrece nicaieri in lume: a descentralizat decizia politica, a dat-o pe mana unora precum Oprisan, Contac, Vanghelie si cati mai sunt. Iar decizia politica priveste o tara si destinul ei, iar asupra destinului unei tari intregi nu poate judeca unul ca Vanghelie, unul ca Oprisan, unul ca Contac (cacofonia este absolut obligatorie)…
    Sunt atat de multi si atat de gaunosi incat lupta sa este o adevarata batalie cu morile de vant. Nu spun deloc ca nu trebuie dusa, dar nu cred ca are sorti de izbanda. Acest partid trebuie deratizat fara mila pentru ca el distruge totul in jur si asta chiar nu stiu daca ne putem permite. Spiritul gregar ii tine alaturi pe ticalosi de oameni normali si asta este impotriva firii. Ceea ce a facut Iliescu ducandu-se la mitingul acela gaunos precum discursul lui geoana tocmai asta face, ii tine la un loc pe nemernici si pe oamenii normali, incearca sa prelungeasca agonia unui intreg corpus politic si asta este cu adevarat foarte grav, aratand ca insusi marele politician a pierdut busola.
    Apreciez gestul lui Oprescu, am mai scris-o de cateva ori, ca pe un semnal ca trebuie avut curaj, trebuie sa ne impotrivim politicii gandacilor de bucatarie, a sobolanilor de canal. Oricum va pierde, Oprescu face un gest de curaj si asta il absolva de multe dintre erorile sale politice si umane.

  9. Nu spun că nu aveţi dreptate. Nu spun că îi va fi uşor. Nici măcar că va fi corect înţeles demersul său nu spun.
    Dar spun că eu cred sincer în şansa doctorului de a urni ceva. Şi chiar de a câştiga. Îmi place să cred în poveştile cu final fericit- naivul de mine !
    Şi tocmai de aceea pariez pe el !

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...