AcasăCamera de gardaLansare de candidat

Lansare de candidat

Oraş mic de provincie. Jegos. Sordid. Cu străzi desfundate şi aer de mahala eternă.

Centrul oraşului ( adică singura stradă asfalatată) e blocat. O scenă enormă. Lansare de candidat la primărie. Baloane. Afişe strident colorate, dar stângaci concepute. În poze rânjeşte imbecil un tip cu trei rânduri de guşe. Ochi bulbucaţi. Păr puţin, dar uns cu gel. Un candidat european, pentru un oraş european. Ăsta e sloganul. Oraşul european rămâne a fi identificat.

Lume de tot felul. Se sparg seminţe. Copii fură baloane şi dau năvală în spatele scenei. Se dau pixuri şi tricouri. Îmbulzeală. Înjurături. Încăierare. ” Daţi câte unu să ajungă la toţi ” . Nu mai rămân pixuri. Nici tricouri. Doar steguleţe cu poza candidatului. Nu vrea nimeni steguleţe.

Negustoria cu seminţe e în floare. O mulţime de spărgători. De seminţe. Toţi sparg, scuipă. Ritmic. Sincronizat. Unii mai negricioşi îşi fac loc cu un jaf de maşină în faţa scenei. Dau muzica din maşină la maximum şi se pun pe dănţuială. Apare unul la fel de negricios şi la fel de umflat, dar la costum. Le cere să oprească muzica. Se ceartă. Se înjură. Vin doi gardieni plictisiţi. Unul din gardieni înfige mâna în punga cu seminţe a unei ţigănci. Apoi îi taie cheful de protestat cu un şut în cur. Ăia nu vor să oprească muzica. Vin şi doi poliţişti. Iau şi ei seminţe. Fără şut în cur. Nu mai e cazul. Ăia opresc muzica şi ameninţă că se întorc cu ” ai lu’ Mandela şi vă spargem”.

Apare un conclav de burtoşi la costume de varii culori şi varii combinaţii cromatice. Sunt radioşi. Urcă pe scenă. În faţa lor e unul lung şi cu faţa mâncată de vărsat. Prezintă candidatul. Care năduşeşte, mic şi gras, ştergându-se cu mâneca de la sacoul care plezneşte pe el.

Mulţimea de gură cască e plictisită. Se sparg seminţe de zor. Unul matol şi-a croit drum în faţă. Dansează pe muzica spartului de seminţe. Îşi dă jos jacheta jegoasă şi urlă ca dementul. Alde gură cască râd. Candidatul năduşeşte. Îl privesţe cu multă ură. Ochi mici şi injectaţi. Beţivul a ameţit şi cade. Îl ridică unii.

Candidatul vine la microfon. Nu se aude. Microfonul e defect. Gură căscaţii râd. „Ai vorbit când trebuia să taci !” – zbiară un spiritual dintre gură cască. Se aduce alt microfon. Tot defect. Până la urmă candidatul începe să vorbească. Bate câmpii. Europa. NATO. Summit. Canalizare. Putin. Preţul la gaze. Poliţia comunitară. Acoperişurile blocurilor. Promovarea echipei locale în divizia C. Trupele noastre din Afganistan.

Lumea se plictiseşte. „Când vine Guţă?” ” Să vină Guţă”.

Candidatul năduşeşte la greu. Se bâlbâie. Bate câmpii. Priveşte disperat în stânga, în dreapta. Anunţă că după „meting” se dau ” câte doi mici de persoană şi unul de copil şi o bere la adulţi cu buletinul”. Mulţimea zbiară: ” Guţă! Guţă !” . Pe candidat nu-l cheamă Guţă. Nici pe contracandidaţi.

Candidatul a terminat discursul. Urcă pe scenă una în costum popular. Talent local. Începe să se vaite a doină. Aglomeraţia o ia la mişto. Zbierete. Urlete. Aia începe să cânte de Elodia. Ăia din piaţă sparg seminţe si o înjură. Pleacă folclorista. Urcă un manelist. Mulţimea se mai calmează. Manelistul face inventarul duşmanilor, prietenilor, maşinilor cu sau fără taxă plătită. Apoi ia la rând poziţiile. Pe la spate pare să fie poziţia preferată a electoratului local. Urcă unul grăbit pe scenă şi-l evacuează pe manelist. A venit Guţă !

Urale. Extaz. Manele la greu. Lume fericită. Trei sferturi din cei prezenţi sunt beţi mangă. Candidatul urcă pe scenă. Se pupă cu Guţă. Ridică mâinile împreună cu degetele în formă de V. Au biruit. Ceva. Nu se ştie ce. Guţă trebuie să plece. Mai are două lansări şi un botez. Pleacă. Se sparge gaşca.

Lumea dă năvală la mici. Imbulzeală. Capete sparte. Au venit ai lu’ Mandela. Vor să confişte ei micii. Iese bătaie. Se dărâmă grătarul. Se sparg pet-urile de bere. Zboară mici cruzi şi fripţi. Cei doi gardienii se fac repede nevăzuţi. Apare o maşină de poliţie şi una de jandarmi. Se face linişte.

A plecat toată lumea. În ” centru” e o mizerie de nedescris. Fluturaşi, resturi de baloane, steguleţe, sticle goale, coji de seminţe. Multe coji de seminţe. Miros de pişat. S-a lăsat întunericul. Focuri anemice de artificii. Iar în fată primăriei se aprinde singurul bec din singurul stâlp de iluminat public dotat cu aşa ceva.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Iarta-ma , in viata nu e asa. Poate doar in portrete din „literatura interbelica”…
    De ex.primarul Videanu este unul din marii banditi ai tranzitiei pe langa care Bucsan , din ” Steaua fara nume” ,ramane un novice…Dar un bandit „subtire”,incepand de la costum ,la parfum si terminand cu silueta de manechin… Asa
    rozaliu si bland ,iti ia intai ochii si apoi …gatul ,fara „se clipeste”,cum ar zice Laszlo baci!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...