Mai ţineţi minte celebrul cântec al lui Bob Marley ? Mi l-am adus aminte citind articolul pe care îl găsiţi aici.
Chestiunea tibetană a devenit extrem de preocupantă. Până acum nu am tratat în niciun fel subiectul. Nu pentru că nu ar prezenta interes. Nu pentru că nu aş avea simpatie pentru cauza poporului tibetan. Pur şi simplu pentru că evit să mă las prins în menghina propagandei bigbrotheriene.
De multă vreme am învăţat că, atunci când unchiul Sam îmbrăţişează o cauză şi începe vânturarea nobilelor idealuri şi a principiilor înalte, în spate ceva pute. Cumplit.
Dincolo de isteria unor exaltaţi de la Hollywood sau de moftul unor cucoane plictisite de pe malul Potomacului, cauza poporului tibetan e una care merită atenţie. Dar care trebuie privită şi tratată cu înţelepciune, fără pişări pe flacăra olimpică şi crize de „human rights” neargumentate în propria ogradă. Wshingtonul cel preocupat de soarta poporului tibetan, se simte relaxat în privinţa poporului portorican sau hawaian. De exemplu. De poporul cherokee nu avem ce vorbi. Acesta fiind rezolvat custerian. Ipocrizie şi interes. Incă o dată va invit să citiţi articolul menţionat.
De fapt planeta a devenit un enorm club de golf pe care câţiva demenţi îşi testează noile modele de crosă. Iar Tibetul e doar gaura 12.
Oricât de mult aş iubi idealurile pe care le întruchipează America profundă ( dacă o astfel de Americă mai există ), oricât de îndrăgostit aş fi de marea cultură americană ( care există !) nu am fost niciodată un admirator al Americii ca model global. Şi sub nicio formă nu am digerat ideea înlocuirii gârbaciului sovietic cu biciul hi-tech anglo-saxon.
„The US and its allies, which uphold the practice of torture, political assassinations and the establishment of secret detention camps, continue to be presented to public opinion as a model of Western democracy to be emulated by developing countries” – spun autorii articolului.
Şi, până la urmă, discuţia nu e despre Tibet. Ci despre SUA şi principiile, adevăratele principii, pe care vor să le promoveze.
UPDATE: Prietenul Constantin Gheorghe vine cu o utilă adăugire, pe acelaşi subiect. Merită luată la socoteală.
foto by Stanstorm@deviantart
Prietene, una dintre marile probleme ale democraţiei se numeşte „rezistenţa la manipulare”. Din păcate, lumea civilizată şi „branşată” nu mai este rezistentă la manipulare, pentru că nu poate verifica singură faptele. Întotdeauna va exista un mijlocitor. Şi a miza pe buna lui credinţă, a-i da un cec în alb este dovadă clară de prostie. Dar nu ai alternativă. Ce să faci: să tragi o fugă la „faţa locului”, în cazul nostru în Tibet, să-ţi formezi o opinie în mod ne-mijlocit?
Să-ţi mai dau un exemplu de campanie coordonată împotriva Chinei, susţinută şi în presa românească.
În Cotidianul de mâine apare un articol, cu titlul: „Călăul” lumii execută zilnic 22 de persoane.
” Aproape 400 de prizonieri din China vor fi omorîţi în timpul Jocurilor Olimpice de la Beijing, circa 22 de deţinuţi fiind executaţi zilnic, avertizează Amnesty International.Organizaţia de apărare a drepturilor omului relevă, într-un raport publicat luni, că în China sînt omorîţi în fiecare an 8.000 de deţinuţi, cu mult mai mult decît în oricare dintre celelalte ţări. Asta înseamnă că în fiecare zi sînt executaţi 22 de condamnaţi la moarte, ceea ce înseamnă că în total 374 de execuţii ar putea fi puse în practică în cele 17 zile de desfăşurare a Olimpiadei de la Beijing, în august.”
Mai la vale, autorul scrie:”În 2007, raportul Amnesty spune că au fost executaţi 3.347 de oameni în peste 50 de ţări din lume. Alţi 27.500 îşi aşteaptă pedeapsa capitală în întreaga lume. Imaginea Chinei a avut de suferit în ultima vreme, potrivit rezultatelor unui sondaj realizat în cele mai mari cinci state membre ale UE. Europenii consideră că Beijingul este cea mai mare ameninţare la adresa stabilităţii mondiale.”
Păi, nu ies la numărătoare: unde sunt ăia 8000 ajutaţi să dea colţul de chinezi? A, păi oficial, anul trecut chinezii au executat doar 470 de condamnati. Restul, până la 8000 există în imaginaţia celor de la AI.”Autorităţile de la Beijing au recunoscut că au executat 470 de persoane anul trecut, mai mult decît orice alt stat, dar cifra reală ar fi de 8.000 de oameni, potrivit unor experţi independenţi.” Ccum vezi: sursele şi experţii independenţi, ca de obicei anonimi, îşi fac datoria.
Pune botul bizonul? Dacă e anticomunist cretin, are gena rasismului şi nu-i plac „gălbejiţii” sau cei doi neuroni de care pomeneai tocmai îşi luaseră o mică vacanţă, pune botul. Şi uite aşa se nasc „duşmanii” democraţiei.
Asta nu înseamnă că în Tibet chinezii au fost nişte „îngeraşi”. Dar să nu fim luaţi de proşti, că nu ne place!
WOW ! Ăsta da comentariu. Mult mai serios decât articolul meu. Mulţumesc.
Eu cred că există şi inocenţi. Oameni de bună credinţă. Care chiar cred în principii şi înalte idealuri. Şi atunci cu atât mai grav e când alţii le folosesc spre propria delectare golfistică.
Vezi, tragedia acestor inocenţi e mai mare decât a „bizonului”, care parcă vrea să fie minţit sau dacă află nici că-i pasă. Gândeşte-te la tragedia celor care au crezut în comunism, care au fost sinceri în durerea lor la moartea lui Stalin, spre exemplu, în timp ce la Kolima alţi comunişti la fel de sinceri încă mureau şi nu înţelegeau unde au greşit. Sunt convins că mulţi dintre călugării ăia tibetani cred sincer că sunt victimele unui genocid cultural, deşi sunt doar manipulaţi într-un joc global, care-i depăşeşte, cum i-a depăşit jocul mizerabil al americanilor în Irak, în 1991, şi pe kurzii răsculaţi la instigarea lor.
Îmi e greu să judec. Ceva cu siguranţă nu e în regulă în Tibet. Cum multe nu-s în regulă în multe locuri. Mai grav e că acolo mor oameni. Ei mor pentru o cauză pe care o cred a lor, dar pentru un profit care e al altora.
Încă şi mai gogonată, în EvZ: acolo apare un soi de „autobuz al morţii”, în care chinezii îi execută în mers, prin injecţie letală, pe condamnaţi. La această excursie macabră participă şi „turişti”. Ca nu cumva să existe confuzii, articolul este ilustrat cu un „autobuz” sintetizat pe calculator, cu săgeţele, etc.
Întrebare: cine executau, folosind gaze de eşapament, în camioane în mişcare, evrei în Polonia, Belarus şi Ucraina? Deci, cine sunt noii fascişti? Chinezii! Care se iau de mână cu islamofasciştii!
Povestea asta a apărut acum o săptămână în nu mai ştiu ce tabloid occidental. A fost repede demontată şi închisă.
Acum să nu-i inocentizăm nici pe chinezi. Poate nu au ei aviaone CIA, dar de nişte autobuze s-or descurca 🙂