AcasăRabbi ziceFile dintr-un jurnal inutil

File dintr-un jurnal inutil

De ceva vreme am vagi probleme de sănătate. Care îi preocupă mai mult pe medici. De fapt nu-i preocupă nici cât pe mine, dar trebuie să îşi justifice şi ei cumva plicul. Printr-o curioasă coincidenţă, cam de când am început să fredonez ” Groparule nemernic” , tot felul de inşi şi-au adus aminte că mi-ar fi, mi-au fost sau ar fi dispuşi să îmi fie prieteni. Sincer să fiu… nu mă deranjează asta. Dar mă enervează contextul.

Un amic austriac de la care nu am mai auzit nimic de ani buni mă sună să mă întrebe de sănătate. Amabilităţi, jumătăţi de glumă. Evocarea cu mimată nostalgie a unor întâmplări trăite împreună. Mulţumiri pentru ajutorul pe care i l-am dat cândva. Şi după tot giratoriul ăsta … popas la cestiune: mă învită în Austria. Poate discutăm, poate sunt interesat. Candidează … poate aş vrea ca… Nu vreau. E dezamăgit. Poate mă mai gândesc, Se pomenesc nişte sume. Ne luăm rămas bun.

Acum câteva zile un amic belgian. Primar de oraş înfloritor. Graseiază jovial. Nu ne-am auzit de mult. Sara îmi trimite complimente. Habar nu am cine e Sara, dar le primesc. Sunt gratis. Îi transmit şi eu Sarei complimente. Tot gratis. Spune că mă citeşte şi reciteşte frecvent. Crede că mi-a găsit punctul slab. Mănâncă rahat. Singurul lucru pe care îl citeşte, silabisind, e meniul restaurantului la care îşi face veacul de când îl ştiu. Mă complimentează. Deh, francofon. Mai ceremonios. Ajunge şi el la subiect. Subiectul e al lui. Nu mă interesează. E surprins. Se pomeneşte din nou moneda comună. Şi din nou sunt invitat să mă gândesc. Mă salută. Iar Sara mă pupă. Cine pula mea e Sara ? Azi primesc un mail de la el. Îşi reiterează invitaţia. De când am devenit aşa de important ? Ăştia sigur mă confundă cu altcineva. Semnează el şi Sara. Mă rog. O fi căţeaua lui.

Ieri primesc un mail. Iar Belgia. Amicul Stephen. E la Bruxelles. Corespondent. E încântat. Doar că se plictiseşte. Nu mai ştie nimic de mine. Nici eu de el. Doar că îl mai văd uneori pe sticlă. A auzit de problemele mele din iarnă. Cunoaşte el o clinică. Dacă vreau… Nu vreau. Mă întreabă unde mai lucrez. Îi explic că nu lucrez. Trăiesc din dividende. Râde. Eu nu râd. Are nişte idei. Poate le discutăm. Poate vin în bruxea. Plătesc ai lui. Poate. Îi răspund. Mă sună. Cred că am un alter- ego care bântuie prin lume. Şi cu care mă confundă ăştia. Mă invită pentru 5-6 zile la Bruxelles. Vorbim, have a few beers and screw all the girls. Cu screw-ul m-a cointeresat. Îi zic că mai vorbim. Mă întreabă când. Vineri zic. El înţelege că vin vineri. Şi e încântat. Îl lămuresc. Rămâne să ne auzim.

Mai primesc nişte mail-uri. O fostă colegă. Din Finlanda. Lucrează şi ea tot la Bruxelles. Ce au ăştia toţi de s-au năpustit acolo ? Urări de sănătate şi o nelipsită invitaţie. Încă trei mailuri. Două tot bruxelate. Cred că deja detest oraşul ăsta. Şi unul de la un amic din Cernăuţi. Care e în suferinţă. Şi-a pierdut soţia.

Revăd toate discuţiile astea din ultimele zile. Toţi „prietenii” care suferă cumplit de grija mea. Oameni ocupaţi. Cu agenda încărcată. Care erau greu de găsit cândva. Care mă găseau uşor altcândva. Pentru ca apoi să redevină prizonierii „agendei încărcate”. Am detestat întotdeauna ” oamenii ocupaţi”. Nu spun că nu ar avea multe treburi. Ori o agendă care se cere urmată. Dar spun că atunci când prietenii nu îţi mai încap în agendă şi îţi pui secretara să reprogrameze o ieşire la bere, atunci ai o problemă cu priorităţile. Şi dacă prietenii îţi reintră brusc în agendă doar pentru că eşti la ananghie sau pentru că ai aflat că ar fi bântuiţi de Hades, atunci ai mai multe probleme.

Aşa că am să-i dau dracului pe toţi ocupaţii ăştia. Cu bruxeaolele lor şi londoanele lor. Cu secretarele şi sarele lor.

Voi face un singur drum. La Cernăuţi. Pentru că în agenda mea e întotdeauna loc liber. Când un prieten îmi bate la uşă.

Să fiţi sănătoşi !

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

16 Comments

  1. Citeodata un necunoscut poate sa iti fie mult mai prieten decit cei pe care tu ii consideri prieteni. S’est la vie…

    Sanatate si putere de trait la toata lumea, ca e cea mai de pret.

  2. Povestea cu prietenia e lejer supra-evaluată. Că şi Ghilgameş şi Enkidu erau mai mult amanţi ( pedindosnici) decât prieteni.
    Eu mă declar satisfăcut că am amici. Şi că în general unii încă îmi răspund la „bună ziua” – ceea ce sincer mă surprinde.
    Tot ce vine peste… e başca.

  3. Ştii cum e: unii sunt ridicaţi de fapte la gradul de prieteni, alţii degradaţi la rangul de amici, alţii şterşi definitiv din memorie. Meandrele concretului, ce mai! Iar tu se pare că ai „noroc” cu medicii: măcar mimează interesul, pentru a-şi justifica plicul. Cunosc eu situaţii şi mai naşpa, când nici plicul nu mai contează. Crede-mă, am o vastă experienţă în materie!
    Aşa că sănătate şi toate cele bune! Şi drum bun la Cernăuţi!

  4. si uite asa realizez cum ma plimb cu mucii’n cassoulet de vreo saptamîna , basca ca s’ar putea sa trec drept pretin sub acoperire fara nici un merit. si totusi , ca tot nu eram destul de ocupat 🙂 acu’ ma gîndesc si eu who the fuck is Sara? eu cred ca e o smecherie aici. singura salvare ar fi sa cîstige doctorul si sa ne faca pe toti bine.

  5. Sper ca nu e din cauza mea… 🙂 aceasta nervozitate pe bruxelezi.
    Nu am auzit nimic despre problemele tale (voastre) de sanatate. Stiu doar ca esti un scriitor fara de care blogosfera n-ar avea atata umor. Toti avem, mai mult sau mai putin, sanatatea ciuruita. Mie imi place sa cred ca sunt o supravietuitoare, desi n-am organ intact. Nici nu ma gandesc deloc la neajunsuri, pur si simplu ma sperii doar cand ajung la spital. In rest, Dumnezeu vegheaza, te asigur.

  6. @ Constantin Gheorghe
    O tot spune: ideea de prietenie e mult supra-evaluată. Şi a devenit un concept numai bun de vânturar la talk-show-urile lejere de după amiaza.
    Despre doctori… am eu bănuieli că tot spre a plicului meritare ei îmi mimează şi problemele.
    La Cernăuţi o să îmi pun pofta în cui. Aflu că îmi trebuie viză de la ambasada ucrainiană. Şi că aş putea-o avea săptămâna viitoare. Aducem Cernăuţiul încoa de s-o putea. Şi mai pe vară fug şi eu acolo.

    @ Alex
    Am tot fost la Chişinău. De o vreme evit locul. Nu cunosc limba.

    @ ciupico
    Nu ştiu, bre, cine e Sara lu’ Jean Philippe. O fi noua nevastă, asortată la noile draperii. Naiba ştie. Dar există. Şi îmi comunică.

    @ Gabriela Savitsky
    Gabi, n-are nicio legătură. Da’ ce mama teascurilor e cu bruxoiul ăsta ? Că toţi trag acolo. Şi toţi doar de el pomenesc.
    Blogosfera a dus-o bine-merci şi pân’ la mine aşa că am temeiuri să cred că nici după mine n-o să sughiţe. Altfel, na, n-o să murim sănătoşi.
    Tu o ştii pe Sara ?

    @ Ina
    Săru’ mâna, alteţă. Hai , zău şi nu luaţi prostiile astea doctoriceşti mai în serios decât mine.

    @ Constantin Gheorghe
    Piraţii sunt buni şi ei. V-am zis că s-a redeschis demonoidul ?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

- A word from our sponsors -

De citit

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...