AcasăUncategorizedHai să ne dăm...

Hai să ne dăm foc. Cu ce ?

foto by rza_22@devianart

În „Patul conjugal” – memorabilul film al lui Mircea Daneliuc- personajul jucat (genial!) de Gheorghe Dinică (multă, multă sănătate nea Gigi !) purta, la un moment dat, o pancartă atârnată de subţioara gâtului şi invita trecătorii la o activitate relaxantă, reconfortantă şi utilă demografic: ” Hai să ne dăm foc. Eu îmi dau foc ! Hai, dom’le ! Hai să ne dăm foc ! „.

Revăzând secvenţa îmi vine să exclam ca Bibanul în geniala „ La Bufetul Mimoza” : Alte vremuri.

Lăsăm deoparte filmul lui Daneliuc şi trimitem încă o dată un gând bun maestrului Dinică. Şi realizăm că azi dacă vrei să îţi dai foc, deja suferi de fiţe, eşti boier mare.

Noi pe aici, prin băsescărie, ne-am rânduit cum s-a putut şi cum am meritat. L-am dat afară pe Cioroian pentru „yes” repetat la condoliţă. Şi am adus în loc un „da, să trăiţi. daţi-mi un şut în cur, vă rog respectuos”. C-aşa-i românuuuuuuuuuu… măi-măi. Adică la noi există întotdeauna şi o treaptă mai jos. Dacă nu e… o săpăm.

Vozganian e şi el ministru. Peste multe. Şi peste nimic. Peste pomeni electorale şi peticeli de buget. Altfel, bine merci, acu’ tre’ să plătim iar contribuţia la bugetul UE, o nimica toată. De la care buget comunitar vom primi înapoi sictiruri cu mărar şi amenzi pentru taxa de primă tamponare cu ajutorul căreia se strâng bani pentru contribuţia la bugetul comunitar. Tadaaaaaaa ! Mândră ţară, brav popor, dibaci conducători. Evident că iar o să tragem de la fondurile UE exact o gripă şi un şancru moale.

Hai că am deviat. Şi ? Care e problema ?

După patru de ani de iscusită Victoria şi Cotroceni pe şapte cărări suntem exact la curul ioropii numărând băşinile comunitare şi inhalând puternic miresmele de rigoare. Am avut şi avem miniştri căpiaţi, damblagii, frezaţi, papiţoi, malagambişti, pafarişti, caltaboşi, oengişti, onanişti şi aşa mai departe. Nicio fatalitate. Chestie de vocaţie şi destin naţional. Pe de altă parte PSD-ul mimează, opoziţia, simulează politica, fentează democraţia şi bagă tare pe segmentul „pe la spate” şi ” of, viaţa mea”.

Ăştia suntem. Veseli şi cu griji puţine. Ziua de mâine vine şi fără să-i ducem noi grija, nu ?

De fapt de la altceva plecasem. Şi m-am ambalat. Azi petrolul a ajuns la un psihedelic preţ de 113.78 coco per baril. Cu un forecast pe un an de 147.91. Şi ? Mare şmecherie. Nu îi avem pe Marean şi pe copilu minune implicaţi până la dunga de bronzat în politică ? Gata, nu ne facem griji. Are cine ne purta de grijă. Ca între timp cresc şi succesurile şi are ţara numai politicieni de soi să ne poarte de grijă. Între o nuntă, un botez şi un bambu.

Iar când ne-o cădea ipsoseria economiei în creştet, şi s-o clătina pe pereţi tiganca cu nutreţu-n gură, facem foamea, dar dăm din buric pe ritmuri simpatice. Hai să trăiţi voi bine !

UPDATE: Ca de obicei, când credeam că am terminat, Andrei Bădin vine cu informaţii noi. Ca să ştim de ce ne vor arăta iar ăia, ueiştii, cu deştu’  ca pe babuinii cu cur roşu. Mare anti- comunist, anti-securist şi anti-alcool fabricantul de îngheţată. Bre, Bobu mai trăieşte ? Că sigur are zeusul o funcţie şi pentru el.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. Poti sa iti dai foc, dar pui mai putina benzina, si te perpelesti mai incet, eventual folosesti si energia solara. Ce, nu mai tineti minte cum dadeam foc la insecte cind eram mici, cu lupa? 🙂

    Mama si tata lor de oilmeni! Si cind ma gindesc ca il adoram pe JR…

  2. Bre, Karaks. M-am tot gândit. De fapt nu mie mi-aş da foc. Ăla pe care îl am eu în minte n-are nevoie că e flambat în zeamă de gioni chip uăching.
    La insecte n-am dat foc. Nici cu lupa. Preferam crude, cu sare.
    Deci, petrol scump ca odicolonu’ . Haleală doar în rate. Să ne băşim cât mai costă ?

  3. Nene Karakas, cu asta mi-ai închis motoraşul. Auzi la el: benzină de colecţie :))))))))))))
    Bună ! O să o punem, în curând lângă preparatul de epocă numit „pâine”.
    Dacă scot ăştia motor pe băşini ştiu vreo câţiva amici pe care pot conta. Şi îmi deschid flotă de taxiuri.

  4. da, da, precis, o sa se vinda ca si vinurile vechi, in sticle frumoase, cu etichte smechere, ceva de genul „Kuweit Reserve, Special Invasion Edition”, sau „Gazprom Golden Drill Edition”…Buna ideea cu flota de taxiuri, poate ne asociem, ca am si eu citiva vegetarieni care maninca fasole toata ziua :))

  5. Păi preţul ăla de 150 de dolari, de care se vorbeşte, mulţumeşte pe toată lumea. Oricum se pare că economia suportă un preţ şi mai mare. Deocamdată am depăşit uşor nivelul corectat cu inflaţia din 1973-1975, după şocurile alea petroliere. Până la pragul de insuportabilitate mai e mult.
    Şi dacă tot vorbeaţi voi de bio-combustibili, pentru a-i produce, trebuie să păpăm. Şi ca să păpăm, cineva trebuie să producă păpica. Aici se cam rupe filmul. Pentru că agricultura este singurul sector economic care nu poate suporta creşteri galopante ale preţului la petrol.
    Balcoane aveţi? Atunci cultivaţi-le! Şi vedeţi că există o specie de vacă, de talia câinelui lup. Dă şi lapte! E şi decorativă, poţi ieşi cu ea la plimbare! Soluţii există!

  6. @ Constantin Gheorghe
    Mulţumeşte deocamdată. La preţ mă refer. Pe unele bloguri (the economist) se estimează deja un prag de cca 175 pentru vara 2009.
    Asta e. Nu mai bem, vorba lui Karakas, 95 de colecţie. Ne întoarcem la Busuioaca nemânărită.

    @ dracu
    Am citit. Mulţumesc că mi-ai furnizat link-ul. Încă n-am belit-o. Dar se ascute briciul.

    @ Gabriela Savitsky
    Eu îl numesc într-un mod mult mai puţin graţios. Dar parcă e important cum îi spunem noi.

    @ Alandra
    Te bagi ?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...