Hai să ne dăm foc. Cu ce ?

foto by rza_22@devianart

În „Patul conjugal” – memorabilul film al lui Mircea Daneliuc- personajul jucat (genial!) de Gheorghe Dinică (multă, multă sănătate nea Gigi !) purta, la un moment dat, o pancartă atârnată de subţioara gâtului şi invita trecătorii la o activitate relaxantă, reconfortantă şi utilă demografic: ” Hai să ne dăm foc. Eu îmi dau foc ! Hai, dom’le ! Hai să ne dăm foc ! „.

Revăzând secvenţa îmi vine să exclam ca Bibanul în geniala „ La Bufetul Mimoza” : Alte vremuri.

Lăsăm deoparte filmul lui Daneliuc şi trimitem încă o dată un gând bun maestrului Dinică. Şi realizăm că azi dacă vrei să îţi dai foc, deja suferi de fiţe, eşti boier mare.

Noi pe aici, prin băsescărie, ne-am rânduit cum s-a putut şi cum am meritat. L-am dat afară pe Cioroian pentru „yes” repetat la condoliţă. Şi am adus în loc un „da, să trăiţi. daţi-mi un şut în cur, vă rog respectuos”. C-aşa-i românuuuuuuuuuu… măi-măi. Adică la noi există întotdeauna şi o treaptă mai jos. Dacă nu e… o săpăm.

Vozganian e şi el ministru. Peste multe. Şi peste nimic. Peste pomeni electorale şi peticeli de buget. Altfel, bine merci, acu’ tre’ să plătim iar contribuţia la bugetul UE, o nimica toată. De la care buget comunitar vom primi înapoi sictiruri cu mărar şi amenzi pentru taxa de primă tamponare cu ajutorul căreia se strâng bani pentru contribuţia la bugetul comunitar. Tadaaaaaaa ! Mândră ţară, brav popor, dibaci conducători. Evident că iar o să tragem de la fondurile UE exact o gripă şi un şancru moale.

Hai că am deviat. Şi ? Care e problema ?

După patru de ani de iscusită Victoria şi Cotroceni pe şapte cărări suntem exact la curul ioropii numărând băşinile comunitare şi inhalând puternic miresmele de rigoare. Am avut şi avem miniştri căpiaţi, damblagii, frezaţi, papiţoi, malagambişti, pafarişti, caltaboşi, oengişti, onanişti şi aşa mai departe. Nicio fatalitate. Chestie de vocaţie şi destin naţional. Pe de altă parte PSD-ul mimează, opoziţia, simulează politica, fentează democraţia şi bagă tare pe segmentul „pe la spate” şi ” of, viaţa mea”.

Ăştia suntem. Veseli şi cu griji puţine. Ziua de mâine vine şi fără să-i ducem noi grija, nu ?

De fapt de la altceva plecasem. Şi m-am ambalat. Azi petrolul a ajuns la un psihedelic preţ de 113.78 coco per baril. Cu un forecast pe un an de 147.91. Şi ? Mare şmecherie. Nu îi avem pe Marean şi pe copilu minune implicaţi până la dunga de bronzat în politică ? Gata, nu ne facem griji. Are cine ne purta de grijă. Ca între timp cresc şi succesurile şi are ţara numai politicieni de soi să ne poarte de grijă. Între o nuntă, un botez şi un bambu.

Iar când ne-o cădea ipsoseria economiei în creştet, şi s-o clătina pe pereţi tiganca cu nutreţu-n gură, facem foamea, dar dăm din buric pe ritmuri simpatice. Hai să trăiţi voi bine !

UPDATE: Ca de obicei, când credeam că am terminat, Andrei Bădin vine cu informaţii noi. Ca să ştim de ce ne vor arăta iar ăia, ueiştii, cu deştu’  ca pe babuinii cu cur roşu. Mare anti- comunist, anti-securist şi anti-alcool fabricantul de îngheţată. Bre, Bobu mai trăieşte ? Că sigur are zeusul o funcţie şi pentru el.