AcasăBuletinul de stiriLumea cu lumea în...

Lumea cu lumea în cap

Hai că de mult n-am mai făcut de mult un buletin de ştiri tâmpite şi îmi era dor. Mai ales că pe aici duhneşte a campanie electorală pe bază de fasole de-ţi mută nasul.  Şi pe durata campaniei o să o las mai moale, că eu nu candidez nicăieri. Şi nici propagandă moka no fac.

Mai întâi poposim în Scoţia unde supuşii majestăţii sale se arată la fel de dedaţi gândirii ca nea Stere cu şahul.  Aici avem două bucăţi Garcea, sau McGarchins, cum s-o chema pe acolo. Cei doi sticleţi au hotărât să pună sub acuzare un puşti suferind de sindromul Down ( adică mongoloizi cu perspicacitate relativă ) pentru…. abuz rasial.  Bietul carfot biped nu-şi poate lega singur şireturile de la pantofi şi  crede că pompa de desfundat chiuveta e ta’ su, dar e acuzat de vitejii McGarcea pentru rasism. Asta e faină ! O logică există, sunt de acord. Pentru că doar cretinii pot fi rasişti. Până aici suntem de acord. Iar în acest caz cei doi poliţişti devin clar suspecţi de rasism. Citiţi şi voi, să vedeţi cine l-a bătut pe Kunta Kinte şi cine era marele conspirator din spatele KKK.

După asta trecem  balta în hamburgărie de unde ne vine lumina pe ţeavă mai ceva ca aia de la răsărit de odinioară. De aici aflăm că amprentele digitale nu sunt date personale.  I-auziţi:

SECRETARY CHERTOFF: Well, first of all, a fingerprint is hardly personal data because you leave it on glasses and silverware and articles all over the world, they’re like footprints. They’re not particularly private.

Păi ce basca lu’ nea Stere ! Are dreptate omul. Nea Chertoffule, că te văd aşa isteţ, da’ dacă mă cac la wc-ul public se cheamă tot aşa că nu e privat, nu ? Ok, atunci ia tu rahatu’ să-l bagi la baxa de date. Dar întâi răsfoieşte-l personal şi dacă se lipesc paginile, udă degeţelul că merge aşa.

Ne întoarcem la Londra. Unde unii au  scos o cameră de supraveghere care „vede” prin haine şi chiar prin ziduri. Cum vede nu ştiu. Dar una de aia vreau şi eu. Iar dacă vor să mă filmeze cu ea, liber taică, da’ mai bine să îmi tragă o cântare că mă pot despuia şi singur.  Că altfel camera cică n-ar putea dezvălui mari detalii anatomice. Ei, acum, ei sunt englezi, la ei n-or fi mari, da’  la noi mai întâi că nu sunt detalii şi apoi … chiar sunt mari. Pe probă !

Şi de final la vale, acolo unde ăia umblă cu ţeasta în jos ( ce mişto am evitat cacofonia ). În Australia. Dar pe asta nu v-o mai povestesc eu, o citiţi voi. Şi pe urmă înjuraţi la liber că se impune.

Şi încă una ca să aveţi de ce verifica şi voi cum mai staţi cu frigiderul. Ajunge pentru azi că uite aşa dai în fandacsie, şi din fandacsie în…

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. „Unde este România în triada ţărilor (dezvoltate, în dezvoltare şi emer­gente)? Ridic din umeri: nu figurează în nici o grupă. Mi se dau asigurări că am intrat în Europa, care este o uniune de ţări dezvoltate. Ar fi bine dacă certificatul de „european” s-ar extinde şi la economie.”

    Am citat dintr-un articol recent al lui M.Malita. Asta apropos de frigider.

    http://www.cadranpolitic.ro/view_article.asp?item=2549&title=Emergenţa

  2. Urma piciorului. Poţi traduce şi aşa. Dar am înţeles ce spui.
    Am citit- mulţumesc de link, ca de obicei. Maliţa nu-i fitecine. Dar sigur se vor găsi unii să-l găsească fost comunist etc.
    Despre carte lui Maliţa vom mai vorbi noi.

  3. De Malita am auzit prima oara cand aveam vreo 16 ani. Mi-a pus tata o carte in mana; carte de care nu aveam nici un chef in ziua aceea.
    Era „Diplomatia” lui Mircea Malita. Am rasfoit-o . Incet , incet , m-a captivat.
    Am primit „cei sapte ani de acasa” de la „Diplomatia” lui Malita; eram la varsta adolescentei.

    Fost (sau inca este) comunist…da, dar…
    ” Lipim cu usurinta etichete. Si cu usurinta le purtam. Oranduindu-ne firea si faptele dupa aceste etichete. ” Un citat dintr-un text pe care l-am citit chiar aseara pe blogul Mizantropului: Oameni si carti (26.01.2008)

    http://danieloctavian.weblog.ro/2008-01-26/271116/Oameni-si-carti.html

  4. Lasă emoticonul, că n-are nimic.
    Citatul pomenit de tine îmi e foarte bine cunoscut:)))
    Şi ai mare dreptate cu Maliţa. Eu m-aş opri la ceva mai recent: Zece mii de culturi, o singură civilizaţie.
    Dar, deh, Maliţa nu e aşa de seducător ca o anume „universitară” blondă :)))) Poate doar pentru noi cei caream apucat să-l şi citim cândva.O, tempora…

  5. mordechai draga, e de 10 ani cartea aia de care ziceai.dar e mai noua decat „aurul cenusiu”.am gasit acu vreun an si ceva „zidul si iedera” dar inca nu reusit sa o citesc, spre rusinea-mi.iar cei ce mai vorbesc laudativ azi de astfel de dinozauri din epoca de trista amintire se numesc criptocomunisti nu?si sunt demni de tot dispretul.sau vorbesc prostii, ca de obicei?sa traiesti bine!

  6. Da, cred că are cel puţin zece ani cartea. Aşa este.
    Da, dom’le, asta e. Sunt cripto-comunist. Ce să fac ? Da’ sunt sigur că o să găsiţi unii mai puţini cript-comunişti şi care nici n-au năravul lecturii. O să trăiesc după cum merit.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...