Rabbi şi Shlomo

În satul acela toţi spuneau că om ca Shlomo nu există. Shlomo era meşter dibaci şi fără pereche. Nimeni nu ştia construi căruţe aşa cum făcea el. Căruţe de cele grele şi butucănoase, din cele uşoare arcuite pe osie şi chiar caleşti complicate. I se dusese buhul şi veneau cale de multe poşte muşterii rugându-l să le facă şi lor lucrare minunată cum numai el ştia. Şi tare fălos ajunsese Shlomo. Şi nimeni nu-i mai ajungea cu prăjina la nas.

Trecând într-o zi pe uliţă se întâlneşte cu rabbi. Şi fălos cum era, aştepta ca rabii să îl salute mai întâi pe el şi nu altfel. Că doar el era cel ce dădea faimă satului.

– Shlomo, dar tu nu mai ştii da „bună ziua” ? îl dojeneşte rabbi Bin Tsevel.

– Ba, bună ziua, rabbi ! Ba cum să nu, dar socot că aşa e bine ca cel mai de preţ om din obşte, cel mai de seamă să primească el salutul mai întâi !

– Ce spui tu, Shlomo ? se miră rabbi de aşa vorbă. Şi cum ai ajuns tu aşa om de seamă, măi ?

– Păi, cine mai ştie face căruţe şi caleşti minunate ca ale mele ? Oameni din şapte zări vin să le vadă şi să mă înduplece să le fac şi lor una asemenea. Asta e puţin lucru, rabbi ?

– Măi, măi ! Mare prostie şi asta !

– Cum prostie, rabbi ? Nu crezi că sunt aşa minunate căruţele mele ?

– Iaca nu cred !

Atunci pe loc Shlomo pofti pe rabbi la atelierul său să arate pricina falei şi marele său meşteşug. Se strânsese lume multă să vadă şi minunăţia de lucrare a lui Shlomo , dar şi să asculte vorba de duh a lui rabbi Bin Tsevel.

– Bun. Măi, Shlomo, acuma dintre toate aistea, care ţi se pare ţie cea mai isprăvită lucrare a ta ?

– Toate rabbi ! Toate ! Dar uite, căruţa aceasta e fără pereche. Are ferecătura osiei potrivită după meşteşug doar de mine ştiut. Şi jug tare, dar uşor şi mlădios de alun şi…

– Bine, bine… -opri rabbi lauda meşterului de căruţe. Ia să văd.

Şi spunând aceasta se sui rabbi în căruţă. Se foi puţin până îşi găsi loc comod. Şi stătu. Stătu aşa o vreme. Toţi cei de faţă îl aşteptau să spună ceva. Dar rabbi stătea fără cuvânt, parcă aştepta ceva.

– Ei, rabbi, cum îţi place ? întrebă cu nerăbdare Shlomo.

– Măi, Shlomo, la fund mi-ai potrivit-o bine. Că iaca şed fără să mă stânjenească. Dar de ce nu umblă ?

– Ce să umble, rabbi ? făcu Shlomo cu mirare.

– Căruţa ! De ce stă şi nu umblă ?

– Păi cum să umble, rabbi ? Cum să umble dacă nu are bou petrecut la jug ?

– Şi fără bou nu merge ?

– Nu, rabbi, bineînţeles că nu. Ce întrebare e asta ?

– Ei, păi atunci -spuse rabbi cu lehamite coborându-se din căruţă- atunci de azi încolo să faci bine să dai bineţe la toţi boii. Căci aceia, iaca, sunt mai de preţ ca tine !