După alegeri

Era la doua săptămâni dupa alegeri. Ieşiseră ai lor. Scofâlcă, Bilică, Corcilă şi Firică, tiganul, erau cei patru stălpi ai partidului din localitate. Rumegaseră patru ani de opoziţie, da’ acu’ le venise şi lor rândul la ciolan. Păi de acum Scofâlcă o sa bea ca porcu’ fără să plătească, doar e la putere. Firică nu mai are treaba cu poliţia, iar Bilică şi Corcilă sigur vor fi reangajaţi paznici de noapte, poate-or prinde chiar un post mai bun.

Au venit şefii de la judeţ să-i felicite. Cu domnu’ deputat. Proaspăt ales.

„Bă, voi aţi fost la vot? ” întreabă Firică.

N-au fost. Nici el.

„Aia a fost. Stela. ” Arată spre femeia de servici.
Au sosit „menbrii si sinpatizanţii”. Dăduseră anunţ pe cablu. După întrunire se dau pachete, aşa că a venit lumea. A venit şi rablagitul ăla bătrân. Moş Chirică. Nu e bine. Ăsta are mereu sămânţă de scandal.
Se aud sirenele. Girofaruri. Jimblă, poliţaiul, slugarnic se ţine după cei de la judeţ. Cară mapa lu’ domn deputat. Dom’deputat dă afectat mâna cu masele, spărgând între buze câte un râgâit care îl încearca după masa grea de pe drum. Dom’ preşedinte de la judet îi priveşte cu asprime sudiată şi îndelung exersată pe toţi. Mai puţin pe Cesonia. Secretara lui. Bună. Secretară.

Se aşează la prezidiu. Scofâlcă le ţine scaunele să se aşeze. Dă să se aşeze şi el, ca preşedinte de organizaţie locală. Nu mai are scaun liber. Dom’ deputat îl trage de manecă şi între două râgâieli înfundate îi face semn să-i umple paharul din faţă. I-l umple. Se duce în sală, lăngă ăilalţi trei.

Încep şefii să dea din gură. Că e bine, că se puteau mobiliza mai bine. Vorbărie lungă. Dom’deputat iar îşi umple paharul. E cam afumat dom’deputat. Alt vorbitor. Dom’ deputat se duce la budă. Ăia vorbesc întruna. Dom’deputat la budă iar. Îi vine rândul să vorbească. Răgâie. Le mulţumeşte pentru voturi. Promite că o să facă, o sa dreagă. Stela în fundul sălii dă din cap ca proasta şi aplaudă aiurea. Moş Chirică a aţipit. Asta e bine. Se termină. Dom’ deputat mai merge o dată la budă, pe urmă aia pleaca. Se dau pachete. Balamuc, încăierare, înjurături. Moş Chirica îi face comunişti. Ei îl fac securist. Se goleşte sala.

„V-a placut, bă? Oameni deştepţi.” Ceilalti trei îl aprobă pe Scofâlcă. Firică nu-i lamurit:

„Bă, da’ n-a zis ăia… nouă ce ne iese? Ne facem firme ? ”

„Ne facem!”-e categoric Scofâlcă.
„De care, bă?” ar vrea sa ştie Bilică „de asfalt ? Sau de pus becuri ?”

Dezbat subiectul. Împart lucrările şi profilele firmelor. Stela drăcuie ca apucata.
„Stelo, ce-ai, fă ?”

„Am că să-l ia dracii de dipotat cu mă-sa care l-a facut! ”

„Fa! Ia vezi cum vorbeşti, fă ! Că ăia e domni !” o pune Firică la punct.
„Păi dacă e domni de ce se pişă pe colacu’ de la veceu şi pe jos, ai? Şi pe pereţi. Dacă e domni?”