AcasăOy-oy!Succesuri re-editate

Succesuri re-editate

Unii oameni ar facă mai bine să tac decât să vorbesc aiurea în tramvaiuri, ca baba cu miliţianele.

Propoziţia anterioară a fost formulată în dialectul succesuri. Aşa că pentru nevorbitorii dialectului pomenit (o formă degenerată a limbii boc) poate părea neinteligibilă. Ceea ce nici nu deranjează.

„Sunt convinsa ca majoritatea tinerilor din PD-L isi doresc sa ajunga, la un moment dat, in cariera lor, la fel de apreciati, stimati, iubiti, ca domnul presedinte Emil Boc”, si-a inceputul discursul de trei minute secretarul general al Organizatiei de Tineret a PD-L (OTPD-L.

Măi, fată ! Aşa o fi, dar poate, totuşi, printre mini-pedelici o fi şi vreunu’ cu ambiţie, măi. Poate n-or vrea chiar toţi să ajungă în halul ăla de care pomeneşti tu.

După cratimele lu’ Videanu şi succesurile bretonatei, zău că alde copilu’ miraculos consilier la Ştefăneşti mi se pare nu doar normal, dar sanitar şi benefic. Parol ! Păi când vezi că alde fata lu’ ta-su e proptită non-stop în faţă, ca semnul exclamării la şoferul începător, mai că începi să îţi imaginezi cam ce faţă de mongoloid trebuie să aibă ăl de o vota făptura la alegerile alea uni-nomi. Alea pe care alde ta-su ba le vrea, ba nu le vrea.

Iar ca orgasmul să fie profund, fata nu mai vine să dea doar aşa cu succesuri în populaţie, acu’ le şi „editează”. Elogiind omul-boc. Iar la faza asta, recunosc, am rămas definitiv fără abur în instalaţie.

Admit că mă pot arăta înţelegător asupra multor omeneşti slăbiciuni. Pot înţelege că ai boală pe Iliescu imputându-i ce a făcut şi ce n-a făcut ( în general mineriadele, unde povestea e mult mai complicată decât ne e vândută. Acum dacă tot am deschis paranteza: în vremea acelei mineriade era unu’ ministru al culturii. Unu’ care n-a avut nici greţuri la respectivele mineriade. N-a tuşit, n-a strănutat, nici n-a sughiţat. Aşa că a continuat să rămână ministru al culturii, bine -merci, ocupat fiind cu necesara cadorisirea a amicilor cu foncţii şi edituri. Ăla e respectabil. Şi mare caracter, cică ! Eu nu mai ştiu cum îl cheamă, dar dacă îşi aminteşte cineva să spună. Premiul e o bere pe care şi-o cumpără singur. ). Acum am închis foarte lunga paranteză. Spuneam că poţi să nu-l înghiţi pe Iliescu, pe Năstase sau… în general poţi să deteşti pe oricine şi să simpatizezi pe oricine. Argumentele nu interesează, că nu se consumă în post şi în campania electorală.

Deci poţi să adori/ deteşti cam pe cine vrea muşchiul tău striat şi pe cine îţi dictează ţie mielina. N-avem noi treabă. Dar să ai un partid cu bocu’, stolou’, adrieanu’, norvegianca republicană şi succesuri şi să spui că ăsta e salvarea naţiei ! Haidi, bre, zău !

Până la urmă, cum spuneam, n-o să ne încăierăm noi pentru ce fură ei. Aşa că liber la simpatii şi la ştampilă. Votaţi bre cu cine vreţi. Eu am o singură problemă: unde pizda mă-sii băgăm atâte borduri ? Care este !

Hai baftă şi la muncă !

P.S. Am aflat şi cine e candidatul pedelic la primăria Constanţei. Onaca ! Săptămâna asta e membru la pedelic, dar ştiu eu până la alegeri unde o mai ajunge ?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

26 Comments

  1. Mordechai, nu fi rău! Bretonata a dat ea naştere unui dialect? A impus ea o gramatică proprie? Man, câţi se pot lăuda cu asta? Tu nu recunoşti succesurile nici când le vezi? Şi cum să nu merite ei să conducă singuri ţara? Nu dorea Boc puterea absolută? Cu bizonul mediu românesc s-ar putea s-o obţină!

  2. printule Mordechai, cam asta e radiografia noastra…o tot dam atata pe dupa ficus si asparagus si japonez…astia suntem….!!!
    si fix asta e starea mea de acum :”am rămas definitiv fără abur în instalaţie.” buna expresie.

    p.s. eu am o mica nelamurire stiitifica : care e maximul de tupeu admis/per viata de pamantean/pe malurile dambovitei??????

  3. Ce treaba avea dom’ filosofu’ nationale cu mineriadele? El inca din vremea aceea visa la momentul cand o sa zboare cu avionu’ pe banii statului sa filosofeze la neptun cu presedintele care este si va ramane jucator si anticomunist.
    In rest sa nu ne amagim : pentru generatia emokids, miss Goe e intr-adevar un model.
    Ultimul sa stinga lumina. Pa.

  4. @ Constantin Gheorghe
    Dar chiar recunosc geniul creator al poporului pedelic. Singurul bai e că ne e contemporan. Boborul pomenit.

    @ Ina
    Ina, tu şi când întrebi… păi întrebi. Zău nu ştiu, alteţă, care ar putea fi limita maximă la tupeu ornitorincesc. Dar simplul fapt că sugerezi că ar exista, totuşi, o limită mă umple de speranţă.

    @ moshcalifar
    Hehehe, generaţia Emo. Daaa. La noi e generaţia Nema.
    Păi folosoful naţionale -cum îi spui- se plimba şi atunci tot pe banii statului. Făra să-l ia cu leşin la lingurică. E drept că pe atunci banii ăia erau mai puţini, iar statul mai nătâng. Altfel omul nu e chiar un fitecine. Şi dacă n-ar fi aşa de hulpav la foncţii şi polonicul statului ar putea fi chiar stimabil.
    Care lumină ????

  5. exista o limita, printule…si se darama sandramaua daca se trece „peste” (asa mi-o zis mie profu’ de macarale in anul 4 si era bazat…cunostea sistemul in profunzime!)
    :))

  6. printule, cu bordurile alea chiar avem o problema….tre’ sa facem ceva demn de ghines buc…un zid ceva???

    si cand te gandesti ce soarta interesanta au avut bordurile alea „vechi” de bazalt….”casate” de oamenii de bine .. si apoi vandute pe bani buni la nemti (care..sa nu le fie deochi…le-au curatat si le folosesc cu succes).
    da’ cine are teshchereaua plina de miliarde acuma?
    cui i-a furat din casa ‘otzu’ 1 miliard lei (vechi) cash…si nu s-a intristat prea tare…ca „nu-i motiv de suparare. bine ca suntem sanatosi.”???

  7. Cred ca e chestie de anatomo-patologie.
    Le-o fi dat marinaru’ numa’ spanac de le-a distrus materia cenusie.(au avut vreodata?)
    Neuroni in scurt-circuit!

    P.S.

    Invatatoarea fiului meu catre mine. „Doamna” este simpatizant declarat al PD-L:

    „S. ş-a luat in obicei sa rada. Am discutat cu el si sper sa aiva rezultatul scontat.”
    18.04.2008
    Institutor A.N.

  8. Moda asta cu borduri e numai prin Bucuresti ? O fi „aprovizionat” cu borduri peste tot pe unde s-a putut in „fieful” lor ?
    Toata tara-i o bordura ?

  9. Alandra, e tare. Şi îţi mai laşi copilul la şcoală? Despre borduri, boală grea. Astea şi schimbatul pavelelor ( parcă aşa le zice ).Tot boală grea şi naţională.

    Ina, nu era administraţia trotuarelor. Şi stai relaxată, că nu-s doar pedelicii.

  10. M’as risca cu o tentativa la intrebarea despre marele caracter. Sa fie vorba despre acel mare ..spirit, de acea minte luminata care pusa in fata celor doua evenimente ce’au ravasit perioada pre-summit(„sluga absoluta” in versiunea Basea si laptopul lui Stan) a considerat ca e mult mai intelept si de ce nu filozofic sa dizerteze, ca sa nu spun „editeze” pe laptop?

    Sa deschid berea?:)

  11. @Alandra, „toata tara-i o bordura” LOL, sun-a doina 🙂

    @M&M, eu chiar nu stiu ce partid e asta PD-L, un fel de tocanitza liberala data cu vegeta democrata…tot un fel de bors romanesc, cam bocait la gust. Mai Mordechai mai draga :), da unde a disparut Moshe?

  12. @ Alandra
    Aş râde şi eu. Dar sunt constănţean. Las’ că râd de bucureşteni. Bucureştenii de clujeni. Clujenii de ieşeni. Bre, ce veselie la patria nostram.

    @ Semantic
    ” e răi”

    @ leibovici
    Nu am scris. Nici nu o să o fac. Nu mai suport, crede-mă, frate leibovici că nu mai pot. Nu mai pot să tot scriu la necroloage. Zău ! Nu mai încape ! Prea se duc toţi ! Dumnezeu s-o ierte !

    @ Bogdan
    Eşti prea ermetic pentru mine. „Editori” avem mulţi. Hai, bea tu o o bere şi pentru mine că io-s pus la „nu”. Da’ nu e „sluga absolută” dacă la aia te gândeai.

    @ Karakas
    Franţuzoii spune pede ( cu accent şmecher) la o anume „breaslă”. L-ul final e derutant, dar se pot găsi interpretări.
    De Moshe nu ştiu. Habar nu am. A dispărut şi m-a lăsat pe mine cu toată pleaşca pe cap. O să mă duc la OTV să-l dau dispărut.

  13. Ok Mordecai, ma gandeam si eu asa ca omu’ simplu ca daca’n prag de summit NATO avem doua evenimente:
    1. Basea recita aria „slugii absolute”: ministru am fost, pas n’am spus la vremea ceea, de denuntat tratatul n’avui timp, usturoi n’am mancat si nici gura nu’mi miroase;
    2. Stan si c’un laptop se iau nitel de demagog.

    Ce face caracterul cel cu mineriadele din postarea ta? Mintea luminata, marele spirit. A doua zi. Intr’un ziar. Adevarul. Incearca cumva sa filozofeze principial despre demagogia demagogului ce usturoi n’a mancat? Asa in prag de summit NATO. Ca tot ajunsesem in faza asta. N’as! Nici vorba. Maestrul e ocupat sa’l puna la punct pe Stan.

    Ei, asta da caracter!

  14. draga printule,
    cu umilinta marturisesc faptul ca mi-au tashnit pur si simplu lacrimili din ochi fix pe ecranul computerului …cand am citit ultimul discurs al mezinei prezidentiale..ala cu „ii salut pe colegii mei de gradinita…si pe rude..si pe vecini…”..tinut la dumneavoastra , la Constanta..cu prilejul lansarii la apa a candidatului fenomenal pedelic.
    m-a intors pe dos. m-a tulburat. m-a rascolit.
    m-as duce sa cresc oi in niu ziland, daca as fi ceva mai tinerica. sa nu-i mai vad…sa nu-i mai aud…sa nu-i mai citesc…sa nu le mai platesc salariile la toti parazitii si agramatii.
    of

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...