AcasăCamera de gardaUnde sunt intelectualii ?

Unde sunt intelectualii ?

Vă îndrumam ieri spre un vot intelectualicesc. Nu ne oprim aici. Şi va fac şi azi îndrumare spre un articol fain. Şi spre o revistă online pe care e bine s-o citiţi şi voi.  Nu, nu scriu acolo şi nici şpagă n-am luat. E chiar mişto.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

27 Comments

  1. Cu ceva timp in urma lansai „o leapsa”. Ne provocai sa facem o propunere pt. viitorul presedinte.
    Acum am portretul robot al acestuia. Mai ramane sa il si identific.

  2. @Mordechai,

    ziarul e super ok, iar articolul chiar serios. Dar, pt ca tot veni vorba: se intreaba unii, pe bloguri, asa, cu o anume rautate, unde sunt intelectualii de stanga? Eu cred ca intelectualii SAR ori GDS-isti, desi sunt f cunoscuti, sunt de mana a doua, pt ca nu sunt creatori, iar valoarea lor actuala este data de afilierea la puterea portocalie. In timp ce de stanga sunt nume mari, de creatori adevarati: un Marin Sorescu, un Adrian Paunescu, care este poet adevarat orice ar spune unii-altii, un critic literar de tinuta cum este Eugen Simion, etc.
    De ce sunt shmekerii portocalii, care au opera facuta doar din cateva eseuri discutabile si o foarte extinsa balbaiala intelectuala, mai credibili decat cei care au opera de creatie ori de meditatie adevarata?

  3. Mărie, una e una, două-s mai multe. Tipul ăsta de raţionament nu ajută.
    Sigur că avem intelectuali cu opţiuni de stânga. Dar nu înseamnă că avem o intelectualitatea de stânga. Adică una care s manifestă coerent, articulat în spiritul stângii. Şi atunci devine corect să spunem că nu avem o intelectualitate de stânga, ci doar -cum ziceam- intelectuali cu opţiuni de stânga. E vorba aici de dezbinare, de lipsa de resurse. Care e revista culturală a stângii ? Care sunt editorii stângii ? Unde sunt forumurile stângii ? Aud ?
    În alta ordine de idei eu zău nu m-aş grăbi să spun că cei de la dreapta ar fi intelectuali de mâna a doua. Că sunt fripturişti, turnători, nemernici printre ei – ca şi printre cei de stânga- pot fi de acord. Că sunt printre ei şi personaje de mâna a doua, iar pot fi de acord. Dar generalizarea asta e şi incorectă şi nedreaptă.
    Şi apoi eşti intelectual sau nu eşti. Nu există o număratoare pe mâini.

  4. Asta asa este, iar furia mea vine tocmai din aceasta fortata dichotomie: stanga, dreapta. Eu nu sunt clar de stanga, desi o gramada de insi isi imagineaza asta.
    Un intelectual este cel care produce opera intelectuala si valoarea ei nu depinde de nici o optiune politica, ci de validitatea ideilor si de bogatia expresiei.
    iti multumesc ca m-ai tras un pic de urechi, intr-un moment de furie care ma facuse sa ratacesc aiurea!

  5. Nu te-am tras de urechi. Am zis doar ce gândeam eu. Aşa cum îţi spun şi acum că intelectualul nu e neapărat creator. Şi nici creatorul intelectual. Dar discuţia asta nu e nouă.
    Eu m-aş putea socoti de stânga, dar când te gândeşti că l noi se scrie de la dreapta la stânga, ce naiba relevanţă mai are ?

  6. Mordechai,

    acum cativa ani, cand am invatat ebraica, scriam superb, si parca sensul asta de la dreapta la stanga imi era mai la indemana decat celalalt….
    Intre timp nu am mai exersat si am uitat aproape tot ce am facut atunci, cu atata pasiune. Dar o sa ma-ntorc, pt ca e important pt mine.

  7. Nu ştiu dacă sunt niveluri diferite. Ci doar funcţiuni diferite. E paznicul de far mai puţin de preţuit decât corăbierul ? E custodele bibliotecii din Alexandria mai prejos decât autorii din rafturi ?
    Cu ocazia asta, Mărie, am făcut şi ce eram dator mai de mult. Bun venit în blogroll.

  8. Iarta-ma, Mordechai, pentru sinceritate!
    Stiu ca o sa spui „Off, poetii astia, care sunt atat de plini de ei”! Asta e, sunt poeta si asta ma face sa simt ca pot sa umplu universul!
    Cand sunt in afara poeziei insa, ma roade dubitatia!

    P.S. sar’mana pt blogroll (blushing).

  9. @Alandra, @Mordechai, @Maria
    Sunt foarte multi oameni care vor sa schimbe Romania in mai bine (ca mai rau tot este). Ar trebui insa un task-force sa fie identificati si sa fie angrenati in treaba asta de reconstructie a politicului in Romania. Un task-force cu girul societatii civile, nu asa vine tanti Mitza din SUA si candideaza la Presedentie.

  10. Domnu’Mordechai, scuze pentru familiaritate,
    ce iti convine? flask-force-ul? (nu este scris gresit), girul societatii civile? reconstructia politicului este o treaba strict politica, restu’ este antipolitica.

    Articolul sugerat imi lasa acelasi gust salciu avut la lectura altor productii ale autorului respectiv.

    Iar concluzia anosta :”Daca notiunea de intelectual corespunde definitiei celei mai restrictive pe care i-o putem da, atunci suntem constransi sa constatam ca, in Romania, intelectualii sunt inca absenti.”

    In cazul discutiei despre elite in Romania nu cred ca eruditia conteaza ci intelegerea sensului profund iar la capitolul asta discutam de o criza de identitate nu de o absenta. Activismul grupului de intelectuali pro-Base numa absenta nu este. A, ca nu copiem intrutotul modelul occidental, poate, cu siguranta insa goana intelectualilor dupa audienta, criticata de Barbu, nu este mai mult decat o nevoie de recunoastere sociala, lucru pentru care un intelectual nu poate fi blamat. Ca un intelectualul este partizan in cazul unui subiect de pe agenda lui Base si mai putin in cazul unor subiecte lansate de partide nu este vina lui.
    O independenta ideala a intelectualului nu a fost posibila nici macar in cazul lui Socrate.

    Ca intelectualul este o miza au inteles multi, asa ca indiferent ca se numeste x sa y respectivul stie un lucru la fel de bine ca pe „Tata-l nostru”, el are un potential politic care este vanat de agentu politic. Daca acest potentiaL politic are si o identitate de valori se cheama ca intelectualul este si creativ in sens elitist.

    In cazul articolului semnat de Daniel Barbu, am avut curiozitate se verfic, nu apare nici macar o singura referire directa sau indirecta la conceptul de valoare. In ochii mei asta spune multe.

  11. Desigur, de acum încolo o să îţi cerem toţi părerea şi avizul pentru forma şi fondul tuturor articolelor. Cât îl priveşte pe Barbu a spus ce avea el de spus. Aşa cum tu spui ce ai tu de spus.
    Şi „Tatăl nostru” merge perfect şi fără cratimă. Chiar e preferabil.

  12. 🙂 scuze pentru cratima, daca se poate corecta iti raman dator, am citit articolul „fain”, ma gandeam ca daca tot postezi linkul sa dau si o reactie la el, nu stiam ca supara la redactie.

  13. Simt ca cineva cu un gir mai special incearca sa arunce undita haaaaat departe, dar nu ii e clar cine va fi prins: pestele sau pescarul.

    Cind am zis ‘task-force’ si ‘girul societatii civile’ pentru a reinnoi elitele politice, am crezut ca bolboroseala mea are sens. M-am scarpinat ca olteanu’ pe solzii opusi, si mi-am zis in mustati ca poate are sens doar pentru pestii oceanici, pentru ca e neica acolo o simbioza cu pescarii profesionisti. Astia care arunca cu undita la Marea Neagra mai prind cite o stiuca care poate vorbeste ruseste si atunci e mai greu de comunicat…dar oricum, daca ma prinzi iti indeplinesc trei dorinte fermecate.

  14. Raspuns la intrebarea „Unde sunt intelectualii?”
    – Nu la Cotroceni!

    De la Base citire:
    „Când vii dintr-o lume cu almanahe, cu succesuri, cu scheleţi, e greu să vorbeşti scriitorilor. O să încerc să vă vorbesc corect, să nu îi reprezint pe cei care vorbesc aşa”, a mărturisit preşedintele

    Incercarea moarte n’are, cel putin se straduie saracu’…

    http://www.antena3.ro/Basescu-Vin-din-lumea-almanahelor-si-succesurilor-deci-e-greu-sa-vorbesc-corect_act_48443_ext.html

  15. @ Semantic
    Cum spuneam: fiecare cu părerea lui. Dacă au existat reacţii la reacţie în redacţie nu am de unde şti. Că doar n-am ajuns atât de rău încât să avem toţi aceeaşi părere:)

    @ Karakas
    Da, am văzut ieri ca acum se vâră şi la scriitori. Care oricum sunt fericiţi şi ei să bată din pălmuţe în faţa marelui cărturar.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...