AcasăCamera de gardaBricheta lui Oprescu

Bricheta lui Oprescu

Microbiştii ştiu deja ce e cu bricheta. Probabil şi nemicrobiştii.

Decizia de ieri a Curţii de Apel Bucureşti mai mult a încurcat lucrurile decât le-a limpezit. Dincolo de argumentaţia juridică, în spatele decizei au stat, nimeni nu se îndoieşte, raţiuni politice. Până la respingerea candidaturii de către BEM, Sorin Oprescu se recomanda ca un candidat anti-sistem. Având, totuşi, extrem de puţine argumente apentru a susţine o asemenea afirmaţie. Tocmai respingerea candidaturii sale de către BEM şi ulterior confirmarea respingerii de către TMB a furnizat un serios argument pentru aserţiunea că Sorin Oprescu este un politician anti-sistem. Iar asta a devenit vizibil imediat. Cum, tot imediat, Oprescu a devenit o cauză în sine. A devenit dezirabil, admirabil, deci votabil. Sau, altfel spus, era pe cale să devină un simbol. Iar simbolurile sunt periculoase, pentru că în jurul lor se pot agrega mase considerabile.

Decizia de ieri a Curţii de Apel a venit şi a corijat această incomodă perspectivă. Repet o decizie politică, întemeiată, desigur în drept, dar o decizie politică. Extrem de eficientă, de altfel. Pentru că, poate părea paradoxal ceea ce spun, marele înfrânt de ieri a fost Sorin Oprescu. Timpul va arăta dacă am sau nu dreptate. De acum încolo Oprescu nu va mai putea invoca o coaliţie a tuturor împotriva sa ( chiar dacă aceasta există). Oprescu este condamnat să câştige. Misiune nu imposibilă, dar extrem de dificilă. Care necesită eforturi serioase şi o echipă de campanie mult mai riguroasă. Şi o anume rigoare a candidatului însuşi- care, să fim cinstiţi, îi cam lipseşte.

Eliminat din cursă la masa verde, Oprescu putea deveni un simbol. Aruncat în luptă, cee ce a mai rămas din acest simbol va fi ronţăit meticulos şi fără nicio milă, de jegul politicii româneşti. Campania murdară îl va toca minuţios şi fără odihnă. O anume presă nu-l va cruţa nici ea. Iar treptat din imaginea de luptător cu sistemul e foarte posibil să nu mai rămână decât un om obosit şi un învins. Sau nu. Pentru că, repet, o victorie a sa e improbabilă, dar posibilă. Veţi vedea însă o campanie jegoasă în care dinspre un partid anume se vor scurge către campaniile celorlalte partide dosare, mizerii şi toată muniţia necesară unei campanii murdare. Iar pentru Sorin Oprescu nu există cale de întors. Pe scut sau cu scut. Îi urez succes.

Reacţia lui Cristian Diaconescu la aflarea veştii privind validarea candidaturii lui Oprescu a fost dezamăgitoare. De fapt, în zilele din urmă, Cristi Diaconescu a fost, prin întreaga sa prestaţie, o cruntă dezamăgire. Sper sincer că îşi va reveni.

Revin la reacţia lui Diaconescu. Şi mă întorc la povestea cu bricheta. Atunci când se punea problema ca, eventual, Comisia de Apel a ligii să întoarcă decizia iniţială împotriva Rapidului, am reţinut reacţia vehementă a lui Becali. Nu mă interesează fotbalul şi nici vreuna din echipe. Dar reacţia lui Becali de atunci mi-a fost amintită de supărarea lui Diaconescu, verde de cătrănit că principalul său competitor nu a fost eliminat la masa verde. Iar asta m-a dezamăgit o dată în plus.

În altă ordine de idei îl înţeleg perfect şi pe Cristi Diaconescu. Pentru că atunci când a început tocmeala pentru candidatura sa ( şi asta a fost cu muuuuuult, foarte mult timp înainte ca aceasta să fie anunţată) i s-au promis nişte granţii. Şi nişte variante. Adică un blat. Iar acum e silit să descopere nu numai că se joacă pe bune, dar că e chiar dezavantajat clar. Pentru că hărţuiala la care a fost supus Oprescu se poate transforma în puncte în favoare acestuia. Dar mai ales pentru că Diaconescu este conştient de enormul handicap pe care îl are, de piatra de moară pe care o are legată de gât: partidul său. Iar Diaconescu ştie că PSD-ul din spatele său e mai degrabă o povară. Tot aşa cum ştie că acum el nu e nici măcar perceput ca un candidat al PSD, ci al lui Vanghelie. Iar asta e o problemă.

Pentru Cristi Diaconescu situaţia e incomodă. Pentru că în joc este credibilitatea sa şi, poate, chiar viitorul său politic. Şi pe toate acestea este silit să le joace pe mâna altora. Postură deloc comodă, veţi fi de acord. Dar e o postură în care singur s-a aşezat. Şi din care m-aş bucura să-l văd ieşit cu bine.

S-au făcut şi se vor mai face calcule. Din actuala situaţie nu au de câştigat decât contracandidaţii celor doi. Mi se par absurde şi lipsite de substanţă speranţele unora într-un eventual tur doi Oprescu- Diaconescu. Dimpotrivă, cred că prezenţa amândurora îi oferă lui Orban o nesperata şansă. Iar în acest scenariu calculele lui Blaga legate de o eventuală victorie din primul tur pot foarte uşor deveni corecte. Dar pentru calcule e mult prea devreme. Iar dacă cei doi candidaţi ai stângii vor decide să lucreze împreună şi nu să se cotonogească reciproc, asta ar fi benefic pentru amândoi. Vom mai vedea. E încă devreme şi multe încă se vor mai întâmpla.

Şi cu asta pentru nişte zile o vom lăsa cu toţi mai uşor. Şi e bine ca zilele acestea şi voi să vă găsiţi lângă cei dragi şi să vă gândiţi la lucruri mai importante decât politica. Şi vă spun tuturor, fără excepţie: Sărbători fericite şi numai bine !

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Nu incape nici cea mai mica urma de indoiala ca lui Cristi Diaconescu i s-a promis ca Oprescu o sa fie lasat pe tusa.Si nici ca aceasta manarie s-a facut impreuna cu PD-L.Reactia lui Stolojan spune totul. Ca si reactia lui Mitrea. Diaconescu este numai o spoiala de principii. Asa cum cositoreau tziganii caldarile bunicii si dupa o saptamana farba disparea. Oprescu trebuie sa fie cu ochii cat rotile de la Belaz daca vrea sa castige. Trebuie sa plateasca oameni de incredere in sectiile de votare, oameni care sa nu-l tradeze. Ce ma dezgusta insa este atitudinea antenelor si a lui Victor Ciutacu. Se adevereste ca fiecare are pretzul sau. Cel mai corect a fost Codrin Stefanescu care a spus din prima ca Oprescu a fost lucrat. Pana si pe Orban l-a ros ciuda ca Oprescu a avut castig de cauza. Cred ca alegerea lui Adrian Vasiliu ca avocat a fost o miscare inteligenta. Se dovedeste ca noi astia , mai harsitzi in vitza, putem inca sa fim utili.
    Ii tzin pumnii lui Oprescu. Merita ! 100%.

  2. Cum ziceam si aseara reactia lui Diaconescu a fost dezarmanta : „Imi iau jucariile si plec”.
    Reactia incredibila a fost la Realitatea unde se discuta la Razvan Dumitrescu despre urnele reintoarse in tara, invitati fiind Liiceanu si Hurezeanu.
    Breaking News cu Oprescu, declaratii, etc. Back in studio. Liiceanu – criza de nervi ( la propriu ! ) „Cum e posibil sa intrerupem o emisiune despre celebrii disparuti intorsi in urne pentru Oprescu?” Hurezeanu ( mai calm ) i-a tinut isonul totusi „intelegand” politica postului de stiri.
    Intr-un final au revenit ( fara chef) la tema lacrimogena.
    Penibilul depasise orice culme.
    Despre Oprescu ? Nimic. Mie imi place omul si n-o ascund. Sa-l vad la treaba, sunt curios la gatul cui sare in campanie, logic ar trebui sa aibe o singura tinta : buldogul.
    SARBATORI FERICITE TUTUROR !

  3. „Şi cu asta pentru nişte zile o vom lăsa cu toţi mai uşor. Şi e bine ca zilele acestea şi voi să vă găsiţi lângă cei dragi şi să vă gândiţi la lucruri mai importante decât politica. Şi vă spun tuturor, fără excepţie: Sărbători fericite şi numai bine !”

    Sa bem pentru asta! Sanatate!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...