O ştire pe care nu am să o comentez acum, dar care nu ar trebui trecută cu vederea.
„Razboiul Moldovei cu Transnistria, copt la Bucuresti”
Şi o întrebare: cum reacţionează diplomaţia românească la atitudinea constant neprietenoasă a preşedintelui moldovean ? Apropos, cică avem ministru de externe şi preşedinte, ştiaţi ?
Pai dupa un vinishor de Basarabia, cui nu-i umbla gura aiurea? Degeaba credeti voi ca a trimis el vinul ala special la crama din Cotroceni? Asta e vin cu descintec…eu cred ca ne unim cu Basarabia dupa ce bea Base ultima sticla.
Ba aia parcă ar fi vodcă. Şi aia se fabrică prin alte părţi.
O să ne unim da’ nu la paştele ăsta.
Cu Voronin nu mere decit crosetat ca la bunica: bagat odata pe fata odata pe dos.
Bre, Karakas, se mai rezolvă şi altfel. Nu zic cum.
Intrebarea finala e retorica. Cum reactioneaza „diplomatia” si „presedintele” ? Cam asa : ” Nu stim, noi suntem din alt film „
Prietene, nu e mai simplu să ne facem că Voronin nu există? De ce să-i dăm atenţie? Cine trebuie să ştie despre felul în care s-a declanşat conflictul din Transnistria-vorbesc despre cei care contează, nu de pitpalaci!-ştie! Restul, mai cu Guţă, mai cu Salam, mai cu Adi minune de Vito! Ignorarea e mai penalizatoare decât orice înjurătură. E ca şi cum i-ai spune: „Flăcău, nu existi pentru noi! Hai pa!”
Cât depre diplomaţia română şi despre preşedinte: chestiile astea există cu adevărat? Că văd că unul, preşedintele, se joacă de-a maimuţica Mimi pe la mânăstiri, pozându-se cu turiştii, iar „diplomaţia” doarme somnul cel de veci, pe bani mulţi!
Domnule Mordechai,
am fost bagati pana in gat in rahat atunci.Asa ca, ciocu mic si joc de glezne – asta e solutia pentru ai nostrii diplomati.
@ moshcalifar
De bunăseamă la chiolanurile electorale ce vor urma va deveni şi aceasta o temă. Asta dacă sondajele o vor include între temele relevante.
@ Constantin Gheorghe
Nu cred că dacă ignorăm o problemă ea încetează să existe. Cred că, dimpotrivă, există situaţii când o reacţie fermă se impune. Ştiu, Voronin chiar asta vrea: să provoace. Poate nu ar fi rău să i se dea ce caută.
Despre felul în care este condusă şi reprezentată această ţară nu aveam ce vorbi. E o ruşine. Cum altfel să fie când acolo avem curve în loc de bărbaţi ? Când ministrul de externe nu este ales în funcţie de priceperea şi devotamentul faţă de naţia pe care o reprezintă ci exclusiv ţinându-se seama de elasticitatea coloanei vertebrale şi de pâlnia buzelor.
@ Klaus Steinberg
Dacă am fost într-adevăr „băgaţi până la gât” atunci, e spre cinstea celor care atunci conduceau ţara. Astăzi de ce nu mai suntem ? Astăzi de ce suntem doar panaramele Europei ?
Bătaia de joc a lui Voronin, cârpe de şters afişele electorale în Italia… etc.