AcasăLeptopuluStanCopii cretini ai zeului...

Copii cretini ai zeului Marte

Acum exact cinci ani Dubya anunţa victoria în Iraq. [aplauze, ovaţii, fuckuri de artificii]. Nici nu se uscase bine mucul pe mâneca succesurilor dubyiste că, prin locul pe unde erau ei victorioşi şi plini de glorie, zburau braţe şi picioare, se dădea cu durda şi în general se executau gesturi nepoliticoase faţă de învingători. Şi total deplasate pentru un război încheiat şi câştigat.

La noi madam Macovei anunţa victoria împotriva corupţiei. Iar bucureştenii haleau borduri în bordei. Dar asta n-are nicio legătură cu subiectul.

Deci la vreo cinci ani după ce a caftit Dubya terorismul lucrurile stau cam aşa:

War On Terror Is Leading Cause Of Terrorism

V-am zis eu că succesuri nu înseamnă acelaşi lucru ca succese. Iar războiul de acolo deşi s-a încheiat continuă. Cu terorismul, desigur. Experimentarea de noi tehnologii militare e başca.

E sâmbătă şi nimeni n-are chef de subiecte complicate aşa că articolul ăsta săriţi-l. Deşi s-ar putea vădi interesant. Şi ar putea explica de unde vine terorismul şi la ce ne mai putem aştepta. Şi aţi mai putea citi aici şi de ce e posibilă o nouă încordeală de muşchi pe relaţia Teheran – Washington.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. Nu-s deloc cretini! Ştiau şi ştiu foarte bine ce fac. Inclusiv faptul că acum în Irak şi Afganistan nu e vorba de contraterorism, ci de contrainsurgenţă, ceea ce schimbă radical lucrurile. Nu combaţi terorismul cu tancurile, cu „Predatorul” şi cu sute de mii de soldaţi. O faci cu mijloacele poliţieneşti clasice, aduse la zi, în sensul în care acorzi un rol mai important noilor tehnologii.
    Dar nicio mişcare teroristă cunoscută în istorie nu a avut şi nu are capacitatea de a purta acţiuni de luptă clasice pe timp îndelungat. Să fim serioşi! Cei care se aruncă în aer, cu centuri explozive şi în camioane burduşite cu explozivi sunt armele inteligente ale insurgenţei. Din păcate!
    Aşa că ne-am pricopsit cu două conflicte de tip Vietnam, din care Occidentul va ieşi extrem de şifonat, nu doar politic şi militar, economic, ci mai ales ca imagine şi capacitate de a influenţa lumea. Toate astea pentru că nişte dobitoci se vedeau călare pe grumazul lumii!

  2. Evident că nu a fost nicio secundă vorba de contraterorism.
    Dar e vorba de copiii cretini ai zeului Marte. De cultivarea în ochii americanului hamburgerofil a unei anume idei de invincibilitate, de fabricarea imaginii de popor războinic călare pe situaţii şi gata să dea cu barda hi-tech oricând şi oriunde.
    Cred că de la al doilea război mondial nu există nici un singur preşedinte american care să nu se fi exersat într-un războiaş-două.

  3. Acum se vede mai bine natura agresivă şi expansionistă a SUA, care urmăresc dominaţia globală, fără să le pese de consecinţe şi de costuri, dar şi fără să aibă mijloace suficiente. De fapt, întreaga istorie a Războiului Rece ar trebui reevaluată şi chiar rescrisă, pentru că nu există nicio deosebire între „băieţii buni” şi „băieţii răi”.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...