Ce-a fost ieri

Poporul, Ţara, Patria … n-au avut ieri ochi decât pentru trei ştiri. Aia că s-a terminat încă un campionat românesc de fotbal de tot căcatu’ ! Şi că nişte unguri, portughezi, argentinieni şi alte naţionalităţi conlocuitoare au devenit campionii României. La fotbal de căcat, desigur.

Ştirea doi care a băgat în sarcină neuronele naţional a fost gigistică şi pe bază de valiză. Lovele story adică. Adică încă un episod din telenoveaua gigică: eu fac şmen, vă zic că-l fac şi voi nu mă prindeţi. Ştirea asta e, evident, direct conectată cu prima. Şi explică un lucru care nu mai trebuia explicat: că penegeu’ nu-i peledeaua. Aşa că la campionatul ăsta … şi cu banii luaţi.

Ştirea trei e – se putea altfel- cu El. Cu Ză Zeus. Devenit specialit în poduri, podete, bârne şi drumeaguri. Că pe restul le-a rezolvat. Le-a umplut de muci. Îngrijorat peste măsură că, prin sondaje, încrederea de care se bucură e exprimată printr-o cifră foarte apropiată de cea care exprimă iq-ul mediu din pedelic, jucăciosul a ieşit la cotonoage. Mai una din ţambal la radio, mai un podeţ. Adică vechi şlagăre în reorchestrări râgâite. Omu’, pardon, zeusu’ e aşa de hămesit că să nu vă mire dacă mâine. poimâine o să-l vedeţi că iese în tanga şi cu floarea după ureche.  Zois, zeus, bre ! Vezi să nu dai dracu’ foc şi la poduri ca la vapoare.  Ete, al dracu’! S-a săturat de şeptic şi vrea s-o dea pe bridge.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. stai asa, ca imi da cu virgula.

    dupa mine de horoare ar fi sa-l vaz pe Base in tanga. imi e el simpatic, da nici chiar asa :))

    da cu Nutzi n-as avea nici o problema 😀

    deh, nu mai am nici o 20 de ani, sa ma uit numa la d-astea de 18-20; acu au inceput sa imi alunece ochii, si sa le consider acceptabile pana pe la 35 😀 hai 40, daca-i bine conservata.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...