Spaghete cu sos de zvastică

Nou ministru de interne al italiei, Roberto Maroni, are idei. Ia auziţi una:

Noul ministru italian de Interne, Roberto Maroni, vrea sa limiteze accesul in Peninsula al romanilor de etnie roma, scrie cotidianul La Repubblica, in editia electronica.

S-a reţinut, sper, Maroni îl cheamă pe imbecil. Şi culoarea ( că se pare ca la el culoarea contează ) i se potriveşte.

Sigur că nimeni nu e încântat de apucăturile ţiganilor noştri. Nu ale tuturor, dar ale multora. Da’ asta-i una, declaraţia cretinusconelui e alta. Păi nu voia madam iorpa să-i integreze ? Na, poftim !

Mai arunci câte una către nevastă în maşină, mai scapi câte una la semafor, dar maroniu cu pricina a scăpat-o hăt în lucernă. Şi nu trebuie neapărat să fii amorezat de ţigani ca să îi execuţi o flegmă cu boltă când scoate asemenea căcat pe botul cel maroniu.

Apropos, Comănescu ! Drepţi ! Marş la muncă ! Şi dă-i un brânci şi lu’ nen-tu Băsescu, că luaţi leafă degeaba paraziţilor. Iar când un dobitoc ajuns ministru italian de etnie cretină se dă Goebbles la concetăţenii voştri, să vă văd că lăsaţi băutura si vă puneţi cururile la muncă !

UPDATE: N-are legătură cu cele de mai sus, dar e de citit, reflectat şi dat cu basca de borduri.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

21 Comments

  1. Vezi să nu! Zeus e la macheală cu buldogul portocaliu, cu Videanu şi alte panarame! Cine să le ia ăstora biberonul de la gură? Pe Zeus îl fute grija de procentele de la Bucureşti ale PD-L. Ce treabă are el cu ţiganii ăia împuţiţi? Şi apoi, cum să se ia el de camarazii din PPE? Care dau şi ei ceva sprijin în campanie. Nu ca Vântu, dar deloc de neglijat. Ia şi priveşte cu ce se ocupă indivizii: http://www.cotidianul.ro/video/basescu_ii_ataca_pe_contracandidatii_lui_blaga-3577.html

  2. Da’ nu e nicio surpriză aici. Absolut niciuna. I se rupe lui de constituţie. Da’ e ok. Cu cât tropăie mai tare, cu atât mai bine. Ca atunci când le-o cădea rahatu’ pe ochi să stropească în toate părţile. Pentru că la tura asta s-au cam terminat succesurile. Acu’ vin eşecele.
    Iar jucătorul e bine să-şi tragă o felie şi din astea. Ca avans pentru la anu’.

  3. Il doare pe Basescu-n popou lui de maimutza! El e preocupat de cine ii decojeste banana, nu de romanii din Italia. Oricum, inca nu cred ca omu’ nostru de la stinga la dreapta are habar ca cetateni romani sunt si nemti, si evrei, si ucrainieni, si tigani.

    Iar de BerluSSconi si verziturile lui la ce poti sa te astepti?

    „Italy’s new Prime Minister Silvio Berlusconi joked that his Spanish counterpart’s cabinet line-up looked „too pink” for his liking.[..]”

    http://news.bbc.co.uk:80/2/hi/europe/7375230.stm

  4. Daca chinezii se apuca de fabricat jumbo-jeturi si vor mai si zbura, atunci ar trebui sa belim ochii cât cepele la ei. Un jumbo poate fi transformat usor in altceva daca au intradevar tehnologia necesara si personalul supercalificat necesar. Problema transferului de tehnologie s-a pus in timpul vizitei lui Chirac in China, atunci când Franta a obtinut contracte de 10 miliarde €, iar noi ne dadeam cocosi cu gura mare.

  5. Precum vedem, au tot ce le trebuie. Şi ceva în plus. Ştirea e cu mult mai importantă decât pare. Pentru că, aşa cum ai observat, Florine, nu e vorba de un avion, nici de apariţia unui al treilea jucător pe o piaţă ce părea închisă. Ci de ceva mai mult. Vă spun de pe acum: fiţi cu ochii pe Jocurile Olimpice. Mai vorbim noi.

  6. Nu stiu daca au tot ce trebuie, în acest moment, dar americanii au descoprit cu stupoare ca si-au construit o mare baza pentru submarine nucleare in insula Hainan. Si asta cere tot resurse materiale , tehnologice si umane de foarte buna calitate.
    Si produc avioane militare in draci, pe transfer de tehnologie ruseasca, care nu-i chiar de lepadat.
    Asta ca sa nu-i mai consideram pe chinezi simpli mâncatori de orez

  7. Nimeni nu poate fi atât de tâmpit, ori atât de beat, încât să-i socotească simpli mâncători de orez. Şi dacă dăm o geană şi la programul lor spaţial avem motive să evaluăm rolul sosului de soia într-o nutriţie sănătoasă.

  8. Si totusi sunt destui tâmpiti sau beti. Mai ales dintr-o anumita parte a spectrului politic de la noi. Am pierdut miliarde de dolari din oprirea schimburilor comerciale cu ei. În schimb am ramas fara industria textila si importam muncitoare din China. Mi-e greata.

  9. Florine, nu e nicio noutate aici. Care sunt direcţiile de dezvoltare ale României ? Care sunt priorităţile politicii externe româneşti ?
    Şi mai pot pune o sumă de astfel de întrebări inutile. Poate astfel se înţelege că atitudinea mea constant anti- Băsescu nu are a face cu predispoziţia sa spre băuturile distilate ( decât într-o mică măsură). Ci cu faptul că omul ăsta nu a făcut nimic. Care sunt realizările sale ? Dincolo de bâlci, scandal, succesuri şi foamea de putere şi parvenire… care sunt realizările sale ? Ce a făcut el pentru ţara asta ? Ca ministru al transporturilor şi-a făcut un titlu de mândrie din a bloca orice construcţie de autostrăzi. Ca primar… ce să mai spun ! Hai că mă enervez.

  10. Nu. Chestie de psihologie colectiva româneasca cu antecedente istorice. Un prieten de meserie istoric îmi spunea ca în Romania democratie autentica a existat numai intre anii 1921-1930. Este remanenta existenta in mentalul colectiv, abil intretinuta acum, privind ” tatucul” ( stapânul ) tuturor. Desi sunt un admirator al lui Iliescu, cel mai bun „animal” politic actual, trebuie sa recunosc ca si pentru el a functionat acest concept, dar de o cu totul alta factura.
    Spre deosebire, de exemplu, de Israel unde atunci când primi ministrii au „bagat mâna”, au luat-o peste ochi de nu s-au vazut.
    Chestie de democratie si de functionare corecta a justitiei.

  11. În principiu de acord. Dar nu mai am inocenţa care să mă lase să gust teoria trecutului utopic. Aşa că nu sunt convins că perioada invocată de tine a fost una de ” autentică democraţie”. O simplă contemplare a sistemului elctoral al epocii e edificatoare.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...