Rusia. Medvedev

Filmul n-a reprezentat o surpriză. Poate doar în anumite locaţii, pomenite în material…

Păi nu e o surpriză – apropos, şcoala rusă de regie se vede şi în filmul ăsta. Dar puţini au reuşit să-l vadă. Şi trebuie văzut. Şi abia apoi să ne trezim trăncănind despre lacuri şi alte prostii.

Scoala inalta : Eisenstein, „Ivan cel Groznic”.
” „Fiecare scena este construita cu o extraordinara grija. Adesea imaginea e compusa din trei planuri succesive, asemenea unui tablou istoric. Eisenstein a ales optica teatrala si, uneori, pe cea de opera (stimulat si de muzica lui Serghei Prokofiev).” -R. Borde

Mordechai, ştiu că te pricepi: atenţie la modul în care a fost pusă în scenă toată povestea, la felul în care a fost filmată(discutam acum o jumătate de oră cu Corina despre film şi despre incredibil de lungul cadru cu venirea lui Medvedev, cu punerea lui sub semnul crucii), la toată simbolistica evidentă sau subliminală. totul este o poveste despre putere şi despre singurătatea celui care o exercită.

Moşule joas şapeu’ . Păi îl comparăm pe Tarkovski cu Tarantino ? 🙂

@ Constantin Gheorghe
Nimic nu e întâmplător acolo. Filmul tot Corina mi l-a trimis şi mie. ( Ce m-aş face fără ea ? )
E construit cinematografic. Observaţi formaţiunea de motociclişti care îl încadrează: săgeată, rachetă. Scena urcării scărilor. (nu gâfâie !). Fiecare detaliu vorbeşte despre ceva. Şi totul vrea să scoată în relief dimensiunile, scara la care se întâmplă lucrurile. Adică domeniul peste care se aşează noul stăpân. Adică forţa din spatele omuletului acela care nu zâmbeşte.
Şi încă ceva. Încadrarea lui Putin în construcţia dramatică. El nu mai e personajul principal, dar e acolo. Şi ni se arată asta. E acolo. Prezent.

Si frigului i se face frig urmarind imaginile. Se vede clar diferenta Est-Vest.

Daca ar zimbi, Ursulescu (Medvedev) cred ca ar fi chiar simpatic.

Tocmai de aia nu zâmbeşte. El nu vrea să fie simpatic. Ci temut. Respectat.
Revedeam filmul şi-l comparam cu alte ceremonii de investitură de prin alte părţi. Vorba ta: şi frigului i se face zis. Grozav ai zis.

Mândrie, putere , opulenţă.

Alandra, fata moşului, ai devenit minimalistă. Ai renunţat la predicat ?:)

Bravo lor! Va dati seama ce imensa piata de desfacere pentru economia noastra am ratat? Ce exporturi puteam sa facem in imensitatea aia? Poate sunt subiectiva, pentru ca lucrez in sistemul privat si vad pe pielea mea cum se duce capitalul autohton de rapa! Ei tin cu dintii de resursele naturale si, adevarat, practica santajul energetic, dar noi ce-am facut? Am vandut TOT, SOLUI SI SUBSOLUL, mai ramane ca si aerul pe care-l respiram sa-l concesionam pe 99 de ani unor venetici.

Da.
Un francez a scris o carte de 200 pagini . Nici un verb in 200 pagini!
Asta am aflat-o ieri 🙂

Ruxi, ce îi împiedică pe privaţi ( în afară de dorul de borduri şi ignoranţă) să se îndrepte spre acea piaţă ? Unii au făcut-o şi acum culeg roadele.
Dar evaluarea nu ar trebui făcută doar în termenii: piaţă de desfacere, furnizor de resurse. Relaţia cu Rusia e mai complicată. Altfel sunt de acord cu tine.

@ Alandra
Nici Mersul trenurilor nu abundă de verbe. Nici vorbirea succesurilor de vocale. Da’ noi ne mai dedulcim la o conjugare.

Stiu, relatia cu Rusia nu poate fi expediata in 2 cuvinte, dar trebuie sa ne cunoastem interesul, asa cum fac, de fapt, toate natiunile. Vreau sa spun ca n-am profitat indeajuns de legaturile deja existente cu piata rusa. Cat despre sistemul privat (si ma refer strict la firmele mici si mijlocii, construite cu capital romanesc de oameni care chiar au crezut in „capitalism”,”tranzitie”, bla,bla,bla), pot sa spun ca totul este conceput (incepand de la legislatia profund imbecila, inca nu m-am dumirit daca facuta de prosti sau rau intentionati) in asa fel, incat capitalul autohton sa fie pus pe butuci. Prin anii ’90 se vorbea de productie, de incurajarea dezvoltarii firmelor private etc, ca asta ar fi viitorul! Aiurea, noi trebuie sa fim consumatori, piata de desfacere pentru „E”-uri si sucuri colorate si pe ici pe colo „gazde” supuse ale unor baze militare.
Scuze pentru atatea paranteze!

De data asta sunt silit să îţi dau dreptate. Deşi, ca întotdeauna, mai rămân şi altele de spus. Dar zilele astea cred că o să deschid o discuţie mai amplă despre Rusia şi raporturile noastre cu ea. Pornind de la un mai vechi şi bun articol al domnului Constantin Gheorghe.

daca aveam noi palatele alea cu siguranta puneam si vreo 30 de toitoiuri pe traseu.

Ca tot suntem noi pe faza, uite-aci noul cabinet al lui Putin in calitate de Prim Ministru:

http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7395911.stm

@ nenea cosmos
Şi ce termopane. Ce ipsoserii băgam.

@ Karakas
Nu-s mari surprize nu?

Mordechai, cind nu mai pot fi reciclati se mumifica 🙂

oricum, cine defileaza asa

http://clickable.blogspot.com/2008/05/celebration-russian-style.html

cu siguranta ca are notiuni despre cu totul alte alte dimensiuni. ceea ce depaseste puterea noastra de intelegere altora le pare normal. si oricum, tocmai datorita obisnuintei cu alte dimensiuni, lor nu le fura nimeni vreo gaina din curte. pina si interesele lor cele mai meschine au dimensiuni mult mai mari decit marile noastre afaceri.

@ nenea cosmos
Cam asta spuneam şi eu. E altă scară. Şi e mai greu de procesat pentru noi.

@ karakas
:)))