Ei, care Opriş. Dacă vă forţaţi puţin e posibil să vă aduceţi aminte. Era unu’ la ţărănişti… cu faţă de Stolojan nereuşit, voce de soţia lu’ Elton John şi charismă de omidă umedă. Ăla e. Nu dau poza, că mai intră şi copii pe blogul ăsta.
Ei bine, omul trăieşte – ceea ce ne e indiferent. Şi încă o mai freacă cu politica ( ca cu- e bine aşa). Acu’ unde se putea duce el ? Că – ce-i drept, e drept- şi PNŢCD a ajuns pe mâna lu’ Miluţ un fel de partidu’ lu’ vrabie. Păi, unde să se ducă ? La pedelic. Şef de campanie !
Eu personal salut acest lucru ! Sincer ! Că omul are în spate nişte performanţe notabile cu PNŢCD, pe care sper să le re-editeze ( tot cu editatu’ ne scoatem !) şi la pedelic. Dacă se ocupă Opriş… e ca şi rezolvată. 1, hai 2 % în maximum un an. Dacă l-ar implica şi pe Dejeu şi pe Dudu… treaba ar merge mai repede… dar e bine şi aşa.
În altă ordine de idei… mă doare sincer inima de ce a ajuns partidul lui Coposu şi Raţiu. Dintr-un partid demn de tot respectul şi care ar fi trebuit să însemne ceva a ajuns un fel de PNG cu mai puţin succes. Trist. Păcat.
Si cand te gandesti ca in ’96 castigara alegerile… e drept, cu aliante si sprijoane…
Pe mine ma ia cu fior. Deci, se poate. Numai sa puna umaru’ unu-altu’. Sa ajungi de la 30 si la suta, la nimic.
Acuma as bate bine grupul de la Cluj. Baga-le-as reforma pe nas!
O să râzi: l-am cunoscut pe Opriş prin 1992, în ipostaza lui de medic neurolog, cred. Medic, oricum. Nu mi-am închipuit că va ajunge un personaj politic atât de jalnic! Ca om şi ca medic, nimic de reproşat. Ce dracu au pus ţărăniştii în partidul lor, de dăunează atât de grav sănătăţii morale? Şi mentale, pentru unii…
La moartea lui Corneliu Coposu am scris un editorial, „Moştenirea lui Cornelui Coposu”, pe care Tucă mi l-a scos din ziar. Era foarte critic pentru omul politic Coposu. Şi în el spuneam că a lăsat partidul nepregătit pentru guvernare, că va veni la guvernare, care îi va fi fatală, că partidul nu-i va supravieţui, iar în asta Coposu are partea lui de vină.
Ce înjurături mi-am luat pentru el, şi aşa, nepublicat. Regret că am avut dreptate, pentru că locul lui a fost luat de pedelişti, un mutant politic şi un monstru moral.
@ Gabriela Savistky
Gabi, în ’96 eram nu puţini cei care chiar visam că… Mai era şi emoţia resimţită după pierderea lui Coposu. Eu sincer regret faptul că partidul ăsta a ajuns în asemenea hal.
@Constantin Gheorghe
Din păcate PNŢCD a depins enorm de Coposu. De un singur om. Iar la dispariţia sa nu a ştiut să valorifice experienţa şi marele bun simţ al lui Ion Raţiu.
Pe Raţiu am avut privilegiul de a-l cunoaşte în 1990. Impresia a fost copleşitoare. Din păcate ştim cum a sfârşit: izolat, îndepărtat de foştii ” colegi” , care nu mai avea nevoie de banii lui, având acum acces direct la ciolan. Păcat.
Da’ mi se pare normal : spune-mi cu ce informator colaborezi si-ti spun cine/ce esti…
Poţi spune la fel de bine şi spune-mi ce colaborator te laudă, sau ce colaborator te conduce etc. Dar nu o spunem că n-avem acces la microfilme.
Să ştii că singurul ţărănist digerabil era Raţiu. Dar trăise în Marea Britanie, era un liberal, un om tolerant, cu principii ferme, care avea ce spune românilor. Păcat că nu a condus el PNŢ-CD şi CDR. Altfel ar fi arătat politica românească.
Asta spun şi eu. Mare păcat. Un om cu adevărat special. Boier adevărat. Poate o să povestesc cândva despre întâlnirea cu el.
Şi oameni ca el, din păcate, nu vom mai găsi. „Dragul meu” spunea ” să îi ascultăm şi pe ceilalţi.Pe aici toţi au răspunsuri. Nimeni nu are întrebări. De asta e aşa zarvă. „
Chiar boier! Nu făcut, născut!
Şi lord, prin alianţă.
Asta başca!
„charisma de omida umeda”…
exceptional.
de ani de zile ma kinui (ca un fost simpatizant al partidului ala…ca dah….in viata nu ai numa’ succesuri..mai ai si esece) sa-mi dau seama cu ce aduce „sexosul” de opris.
multam, print Mordechai…m-am linistit.
Mă bucur că am putut fi de folos.