Acasăimprastiati-va!Opriş. Care Opriş ?

Opriş. Care Opriş ?

Ei, care Opriş. Dacă vă forţaţi puţin e posibil să vă aduceţi aminte. Era unu’ la ţărănişti… cu faţă de Stolojan nereuşit, voce de soţia lu’ Elton John şi charismă de omidă umedă. Ăla e. Nu dau poza, că mai intră şi copii pe blogul ăsta.

Ei bine, omul trăieşte – ceea ce ne e indiferent. Şi încă o mai freacă cu politica ( ca cu- e bine aşa). Acu’ unde se putea duce el ? Că – ce-i drept, e drept- şi PNŢCD a ajuns pe mâna lu’ Miluţ un fel de partidu’ lu’ vrabie. Păi, unde să se ducă ? La pedelic. Şef de campanie !

Eu personal salut acest lucru ! Sincer ! Că omul are în spate nişte performanţe notabile cu PNŢCD, pe care sper să le re-editeze ( tot cu editatu’ ne scoatem !) şi la pedelic. Dacă se ocupă Opriş… e ca şi rezolvată. 1, hai 2 % în maximum un an. Dacă l-ar implica şi pe Dejeu şi pe Dudu… treaba ar merge mai repede… dar e bine şi aşa.

În altă ordine de idei… mă doare sincer inima de ce a ajuns partidul lui Coposu şi Raţiu. Dintr-un partid demn de tot respectul şi care ar fi trebuit să însemne ceva a ajuns un fel de PNG cu mai puţin succes. Trist. Păcat.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. Si cand te gandesti ca in ’96 castigara alegerile… e drept, cu aliante si sprijoane…
    Pe mine ma ia cu fior. Deci, se poate. Numai sa puna umaru’ unu-altu’. Sa ajungi de la 30 si la suta, la nimic.
    Acuma as bate bine grupul de la Cluj. Baga-le-as reforma pe nas!

  2. O să râzi: l-am cunoscut pe Opriş prin 1992, în ipostaza lui de medic neurolog, cred. Medic, oricum. Nu mi-am închipuit că va ajunge un personaj politic atât de jalnic! Ca om şi ca medic, nimic de reproşat. Ce dracu au pus ţărăniştii în partidul lor, de dăunează atât de grav sănătăţii morale? Şi mentale, pentru unii…
    La moartea lui Corneliu Coposu am scris un editorial, „Moştenirea lui Cornelui Coposu”, pe care Tucă mi l-a scos din ziar. Era foarte critic pentru omul politic Coposu. Şi în el spuneam că a lăsat partidul nepregătit pentru guvernare, că va veni la guvernare, care îi va fi fatală, că partidul nu-i va supravieţui, iar în asta Coposu are partea lui de vină.
    Ce înjurături mi-am luat pentru el, şi aşa, nepublicat. Regret că am avut dreptate, pentru că locul lui a fost luat de pedelişti, un mutant politic şi un monstru moral.

  3. @ Gabriela Savistky
    Gabi, în ’96 eram nu puţini cei care chiar visam că… Mai era şi emoţia resimţită după pierderea lui Coposu. Eu sincer regret faptul că partidul ăsta a ajuns în asemenea hal.

    @Constantin Gheorghe
    Din păcate PNŢCD a depins enorm de Coposu. De un singur om. Iar la dispariţia sa nu a ştiut să valorifice experienţa şi marele bun simţ al lui Ion Raţiu.
    Pe Raţiu am avut privilegiul de a-l cunoaşte în 1990. Impresia a fost copleşitoare. Din păcate ştim cum a sfârşit: izolat, îndepărtat de foştii ” colegi” , care nu mai avea nevoie de banii lui, având acum acces direct la ciolan. Păcat.

  4. Să ştii că singurul ţărănist digerabil era Raţiu. Dar trăise în Marea Britanie, era un liberal, un om tolerant, cu principii ferme, care avea ce spune românilor. Păcat că nu a condus el PNŢ-CD şi CDR. Altfel ar fi arătat politica românească.

  5. Asta spun şi eu. Mare păcat. Un om cu adevărat special. Boier adevărat. Poate o să povestesc cândva despre întâlnirea cu el.
    Şi oameni ca el, din păcate, nu vom mai găsi. „Dragul meu” spunea ” să îi ascultăm şi pe ceilalţi.Pe aici toţi au răspunsuri. Nimeni nu are întrebări. De asta e aşa zarvă. „

  6. „charisma de omida umeda”…
    exceptional.
    de ani de zile ma kinui (ca un fost simpatizant al partidului ala…ca dah….in viata nu ai numa’ succesuri..mai ai si esece) sa-mi dau seama cu ce aduce „sexosul” de opris.
    multam, print Mordechai…m-am linistit.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...