AcasăBuletinul de stiriEinstein şi divinitatea

Einstein şi divinitatea

„Science without religion is lame, religion without science is blind.” – acest aforism al lui Einstein a devenit celebru. Şi a fost folosit pentru a justifica bigotismul iraţional. Cu precădere în zonele neoprotestante ale Americii. Dar nu numai.

O scrisoare a lui Einstein, vândută recent la Londra, în cadrul unei licitaţii, ne arată ce gândea Einstein de fapt.

„The word god is for me nothing more than the expression and product of human weaknesses, the Bible a collection of honourable, but still primitive legends which are nevertheless pretty childish. No interpretation no matter how subtle can (for me) change this.”

Subiectul este, neîndoielnic, controversat. Şi poate naşte mari dispute. Şi nu de ieri, de azi. Dacă şi cum ne raportăm la divinitate rămâne o opţiune personală. Personal cred că, dincolo de componenta mistică, apartenenţa la o religie, la o credinţă ţine, mai ales, de identitate. Dar, când vine vorba despre acest subiect, nimeni nu deţine răspunsul corect. Nici măcar extratereştrii evocaţi de Vatican.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. da , l’o fi cautînd si el ca politistii pe elodia! macar ei au descoperit ceva shit între comarnic si sinaia. se vede ca de aia stiu mai mult .

  2. Credinta este, intr-adevar, o optiune personala. Mie nu-mi plac oamenii care-si etaleaza excesiv apartenenta la o credinta anume, dupa cum nu imi plac cei care se bat cu pumnul in piept ca nu cred in nimic.
    O zi buna, Mordechai!

  3. orice om cu bun-simt si o inteligenta peste medie stie ca religiile sunt absurde, false si daunatoare. poti crede si fara apartenenta la o religie, ba chiar as zice ca poti crede NUMAI fara apartenenta la o religie. personal, sunt ateu, nu impun insa nimanui punctul meu de vedere.

  4. „The eternal mystery of the world is its comprehensibility.” a inteles totusi ceva 😉

    Interesant postul tau…. nu aveam cunostinte despre ideile marelui geniu referitor la religie…. nu ma uimeste afirmatia lui…il inteleg.. nu e usor sa fii un geniu……

  5. Relatia cu divinitatea e intr-adevar bine sa fie personala. Am avut sansa sa traiesc cativa ani in Israel si sa vad direct unde poate duce institutionalizarea acestei relatii. E oribil ce isi pot face oamenii unul altuia pentru ca adopta ritualuri diferite in relatia cu acelasi Dumnezeu. Desi evreii de toate riturile, crestinii de toate riturile si musulmanii de toate ritutile cred exact in acelasi Dumnezeu, diferentele de interpretare si ritual sunt suficiente pentru a se uri, sicana si ucide unii pe altii, atat intre religii cat si in interiorul acelesiasi religii.

    Asa ca pentru mine relatia cu divinitatea e una personala, fara talmaci si mijlocitori. Adevarul meu nu e neaparat singurul adevar posibil si nici nu ma face superior sau inferior altora. Nu e in relatie cu altii. Cel mai frumos lucru mi l-a spus un prieten israelian: „dupa ce petreci o noapte singur in desert sub cerul liber, intelegi de ce aici oamenii l-au inventat pe Dumnezeu”.

  6. Te pot asigura că şi între cultele creştine, la fel de bine şi între ramurile islamului există aceaşi ” frăţească” înţelegere şi apropiere.
    Dar asta are de a face cu slăbiciunea şi prostia noastră.

  7. Zexe:
    „diferentele de interpretare si ritual sunt suficiente pentru a se uri, sicana si ucide unii pe altii […] in interiorul acelesiasi religii.”

    Nea Stere:
    „Te pot asigura că şi între cultele creştine, la fel de bine şi între ramurile islamului există aceaşi ” frăţească” înţelegere şi apropiere.”

    Mordechai:
    „Dar şi mai interesant e când spunem acelaşi lucru şi, totuşi, nu ne înţelegem între noi. „

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...