Precedentul

Dragi păsărici, ţigani împuţiţi, găozari şi alte alea… s-a hotărât. E pe hârtie. Nu e dsicriminare. E cântec de alint. Adică, după cum zice înalta curte de vrăjeli, e discriminare, da’ nu e. Adică e. Da’ nu e. Hai, că nu aveti voi cunoştinţe juridice, de aia nu pricepeţi.

Acum, mimând, preţ de o secundă, seriozitatea n-ar strica să zăbovim o ţâră şi să evaluăm situaţia.  Cineva îmi spunea că, pentru noi ca ţară, e mai bine aşa, să nu avem un preşedinte condamnat pentru discriminare, pentru că asta ne-ar păta imaginea de ţară. Pentru că asta l-ar face pe mult iubitul şi stimatul indezirabil în cancelariile străine.

Argumentul nu-i de colo. Şi sună tentant. Dacă ar fi vorba doar de o ieşire izolată, de un simplu accident de parcurs, aş putea fi de acord cu suflecarea colţului covorului şi înghesuirea acolo a celor neplăcute. Dar nu e o ieşire izolată. E o linie constantă de conduită a celui  despre care vorbim.

Apoi, dacă stăm şi ne socotim mai bine, n-avem cum să nu ne întrebăm dacă nu ne-ar face mai bine la fibra naţională ca justiţia să îşi facă treaba aşa cum trebuie, judecând cu legea în mână si nu cu ochii la girofarul celui judecat ( sau, cum se mai întâmplă, cu urechea la propriile convorbiri telefonice, interceptate preventiv de băieţi şi date spre delectare judecătorului în cauză). Să ne întrebăm dacă nu ar fi mai bine ca „preşedintele meu” să nu se mai plaseze singur în astfel de situaţii jenante. Iar dacă, totuşi, se trezeşte într-o astfel de situaţie să suporte consecinţele cu bărbăţie. Care bărbăţie poate fi şi astfel probată, nu doar prin invitarea fătucilor la încălecarea biroului.

În ultimii ani au existat mai multe decizii ale instanţelor româneşti emise cu urechea la comanda politică. Cu osebire la Curtea Constituţională. Decizii care vor continua să lucreze şi când Băsescu nu va mai fi preşedinte. Pentru că  magistraţii noştri, atunci când se pronunţă, sunt mânaţi de instinctul de conservare, de spaimele propriului trecut şi nu de respectul pentru lege şi ordinea de drept. Iar prostiile lor de azi sunt strâmbă temelie pentru porcăriile altora de mâine.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

34 Comments

  1. Românii ar trebui să realizeze, înainte de orice, că fără justiţie nu existăm ca stat. Suntem într-un mare pericol .
    Există state europene care încă acordă azil politic şi protecţie cetăţenilor români, chiar dacă Romănia este membru UE. Extrem de grav.
    Justiţia este un subiect inexistent în media, şi nu întâmplător.

  2. Ce te legeni, codrule? Cam asa si cu justitia romana, mladioasa ca trestia, dar evoluata peste normele europene. La noi nu se mai dau sentinte, ci se recita poeme filozofale catre parti: „si tu ai dreptate, si tu ai dreptate”

  3. Nu la Justiţia aia mă refer.
    Mă refer la câte case şi pamânturi s-au furat cu hotărări neverificate,câte judecăţi nedrepte se fac zilnic fără ca cineva să crăcneasca, câte bănci se îmbogăţesc pe spatele unor contracte negate de toată Europa, acceptate doar de „justitia noastră”; câte abuzuri fac judecătorii şi procurorii, pe care nimeni nu are voie să le condamne; legi interpretate aşa cum are chef muşchiul lor ; hotărâri schimbate de câte trei, patru şi chiar mai multe ori; câte cazuri pierdute la CEDO pt. care plătim tot noi…. Se judecă morţii cu viii în ţara asta şi ne facem că nu vedem…sunt multe de spus aici.

  4. Judecătorul are frate procuror, soră notar,copilu’ unu la tribunal altu’ la judecătorie, nevastă jude, cumnat avocat… nepot, naş, fin ……… Clanuri, familii, găşti, chestii.
    Dacă vă uitaţi pe declaraţiile lor de avere, ce credeţi că găsiti ? Sumedenie de donaţii, moşteniri, credite, vile, case de vacanţe, limuzine,terenuri, conturi grase în bănci.
    Mi se pare corect. Sunt bugetari.

    http://judeinromanica.blogspot.com/2008/04/justitie-cum-vrea-iccj.html

    http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2008-03-26-2663672-0-decizia-inaltei-curti-prin-care-magistratii-primesc-sporul-50-din-salariu.pdf

  5. alea or fi pentru cucul marinaresc .
    nu da idei; ca mîne vezi ca schimba repertoriu si se adreseaza cu : „capsunica împutita”
    sa vad atunci cine se mai sexizeaza.

  6. mary_lou
    de multe ori ma întreb si eu cît o mai stapînesc.
    vorba cîntecului :
    Rock ‘n’ Roll and Night Pollution
    altfel noroc cu tuca , ca mai da idei.

  7. cred ca n-a primit aia kioara cu cantaru de cand e ea..atata sex (dur sau mai asezat):))
    eu ma bucur ca baba le da drumu la toti…ii curata bine…ii face virjinali….sa nu mai suferim atata, dom’le.
    apai, cat dor am adunat io in mine …. cat suspin…cate lacrimi amare…
    de iacubov…de vantu….de taticu lu succesuri…de remes…de nastase…de manivela ala….
    mi-o tremurat inimioara pentru ei. parol.
    sa cumva sa pateasca ceva…ca-i de rau…
    of…of…
    mai am io niste suspine…da’ dupa cum arata lucrurile…vor fi mai mult decat au fost..si asta nu poate decat sa ma bucure. abia astept sa-i vad din nou veseli…pusi pe tunuri…aroganti…
    nu concep viata mea fara ala cu caltabosii….sa fie clar.
    urechile mele trebuie sa se desfete in fiecare clipa cu „pasarika”…”tiganca imputita”…”penalule”….”te pleznesc”….”ragi ca un magar”…
    aia care nu simt „armonia” acestor cuvinte…au trait degeaba.

  8. mary_lou
    merci , auzisem ceva .
    acum, eu foloseam expresia pe cînd parintii ma îndemnau- cu: ” aritmetica ba , nu a-cî-dî-cî ca altfel ajungi la matze !”- spre facultate.
    acum trebe înteles si el daca a suferit mai mult prin strainatate. înca o dovada ca limba româna e mai încarcata. ( caci în principiu, chiar daca e o gaselnita , are dreptate)

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...