Ce credea că ştia Marc Aureliu

“Universul e schimbare; viaţa noastră e aşa cum ne-o face gândul nostru.” – Marc Aureliu.

Amicul Vasile e cătrănit:
– Lasă-mă, bă cu schimbarea… Că aşa am pus botul şi în ‘96 şi în 2004! Şi uite ce rahat a ieşit…
Azi nu e în cea mai fericită dispoziţie. Mai bine…
– Zi, bă, ce-i cu ăla… cu aia… cu schimbarea… cu universu’ lu’ Nea Caisă ăla ?
Ei, o fi el indispus, dar filosofia îl atrage ca un magnet. Nu ?
– “Universul e schimbare; viaţa noastră e aşa cum ne-o face gândul nostru.”
– Aha ! Ce vrăjeală… cine-i ăsta ? Creaţie proprie ?
– Nu. Marc Aureliu.
Bipăie telefonul mobil. Al lui Vasile. Vasile butonează. Citeşte. Rânjeşte.
– Viorica. Mi-a dat sesemeu de-ăla. Cică e singură diseară. Dacă sună nevastă-mea… ştii figura, da ? Sunt la tine, da’sunt la baie şi mi s-a terminat bateria la mobil, da ? Şi pe urmă…
– Da, ştiu… te sun deîndată să te previn, pe fix la Viorica.
– Îhî.
Spuneţi-i solidaritate tâmpită masculină. Spuneţi-i cum vreţi. Nici eu nu ştiu cum am devenit alibiul lui Vasile.
– Şi zi aşa, ha ? Viaţa e cum mi-o fac eu cu gându’, ha ?
– Asta spune Marc Aureliu… Adică…
– Niciun adică… lasă că am priceput io. De unde dracu’ îi tot scoţi pe aştia, mă ? Adică dacă eu mă gândesc să câştig licitaţia la borduri… gata, pac- pac, îmi încordez gându’ şi s-a rezolvat ?
– Păi… de fapt…
– Te caci pe filosofia voastră ! Păi dacă nu îi dădeam eu plicu’ lu’ fratele meu alb, puteam să încordez neuronu’ la greu că o luam în gură ! Ce dracu’, bă ?
– Nu, Vasile… de fapt…
– Hai, bă, las-o. Uite io acu’ mă gândesc că i-aş trage-o scurt în bot lu’ şchiopu că s-a dat la Viorica. Uite… uite ce mă gândesc… vezi ce riduri fac ? Da ’imi trece, bă, că şchiopu’ e în comisie la asfalt… şi dacă nu-mi dă licitaţia nu mai bem noi gioni ! Aia e… ce naţie era fraieru’ăla… cum ziceai că-l cheamă ?
– Marc Aureliu ! Era roman… împărat şi filosof stoic.
– Aaaa ! Împărat, ha ? Păi aşa zi, băga-l-aş în mă-sa ! Gagici, lovele… i se rupea lui benga-n paişpe ! Normal că avea timp de vrăjeli de-astea… cu schimbarea cu alea… ca să vrăjească populaţia. Roman, ha ? Italian ? Băga-i-aş io în mă-sa cu veltronu’ lor să-i bag şi cu berulsconea şi cu cizma lor.
– Vasile, măi…
– Lasă-mă, dom’le ! Bine că am picat cu ei în grupă ! Să vezi elodie ce le tragem noi… mailată de-aia… tu-i in barbă ! Băi şi dacă nu-i batem… măcar să-i bagam pe toţi în ghips. Să mor io ! Păi în locu’ lu Piţurcă n-aş băga niciun Mutu, niciun Chivu, nene ! Nici portar n-aş băga ! Unşpe cotonogari, aia aş băga ! Alexa, Marius Constantin de la Rapid. De ăştia ai auzit ?
– Parcă…
– Păi, n-ai auzit… normal. Tu o freci cu marcaulelea ăla al tău, băga-mi-aş. Băi ! Unu’ n-aş lăsa cu picioru’ întreg ‘tu-i în gură de jigodii !
– Vasile, totuşi , de fapt…
– Hai, bă, lasă-mă cu prostiile şi cu broscarii tăi. Am tăiat-o la Viorica. Taie-l şi tu pe broscaru’ ăsta plin de lovele. Caută altceva.
O să caut. Alexa, Marius Constantin? De ce nu… Bumbescu mai joacă?